OGLINDA VIETII.

 

Cred ca intotdeauna vom cauta sa gasim o imagine in oglinda vietii noastre. 

Si tot timpul o vom cauta pe cea placuta… pentru ca atunci cand intalnim la celalalt ceva ce uram la noi, facem tot posibilul sa stam departe de persoana respectiva. 

O mare greseala… in loc sa acceptam ceea ce uram, pentru ca face parte din noi… fugim cat mai departe, sperand ca vom intalni imaginea cautata in oglinda vietii. 

Mult succes tuturor! 

Sper s-o gasiti… dar daca nu se va intampla curand, puneti-va un semn de intrebare… 

Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.-O.PALER 

 

Casa Celor 1000 de oglinzi 

(folclor japonez) 

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele late si dand din coada. 

Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”. In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. 
 

A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. 

Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”. 

Toate chipurile sunt oglinzi. 
Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti? 

Decide ce chip vei arata celor din jur… Iti vor raspunde pe masura. 

Lucrurile cele mai frumoase din lume nu se vad si nici nu se ating, se simt doar cu inima. Mai intai trebuie sa ploua ca apoi sa apara curcubeul!” 

Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti ? 

 

Mişcare 

Imagineză-ţi că eşti eter. 

O piveşti, o simţi o înţelegi. 

Eşti în mişcarea continuă a timpului, care trece spălând amintiri şi construind altele, suprapunând clipele noi peste cele vechi, făcând momentele să trepiedeze în idealul unde îşi au locul. 
Eşti timp. 

Ai văzut mişcarea continuă a materiei, vibraţiile superstringurilor, lupta primordială dintre materie şi anti-materie, victoria vieţii, a luminii şi a supei în care existăm. 

Eşti materie. 

Te-ai întrebat de ce particulele primare nu îngheaţă, de ce nu spun niciodată stop şi persistă în a da suflul lucrurilor care ne înconjoară. Lucrurile nu trebuiau atinse, spunea cel măcinat de antagonismul dintre insignifianţa noastră şi holismul existenţei. Şi totuşi, te uimeşte cum mişcarea le însufleţeşte în profundul lor mecanicism. Iar tot ea, mişcă viaţa.- 
Eşti viaţă. 

Ai zămbit privind mişcarea continuă a speciilor şi a vieţii. Te-ai uitat la oamenii ce apăreau, se năşteau şi mureau întorcându-se în mişcarea universală, iar pentru prima dată, fascinat erai de puternicele zvâcniri ale sentimentelor. 

Eşti suflet. 

Ai ajuns să iubeşti mişcarea care te înconjoară pentru că, fără să simţi, făceai parte din ea. Iubirea ta emergentă universului mişca şi clătina ordinea mişcării din el. 
Eşti tot. 

Şi ştii că o găseşti oriunde, pe tine, în tine, în celălalt. O priveşti, o simţi, o înţelegi, oricât de insignifiantă ar apărea unora, tu ştii că, de fapt, ea clădeşte jocul continuu fără de care tu nu ai avea sens 

Primul lucru este acela de a te accepta în mod profund pe tine însuţi. Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii nu au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. VLADIMIR 


 

Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru că nu le-am privit niciodată cu adevărat, nu ne-am îndreptat niciodată atenţia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele în realitate. Încercaţi să creaţi numai lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţă nimic urât. Nu aveţi prea mult timp şi nu aveţi nici multă energie de pierdut. Având o viaţă atât de scurtă, având o sursă de energie atât de mică, este pur şi simplu stupid să o pierdeţi în tristeţe, în furie, în ură, în gelozie. Folosiţi-vă energia în iubire, folosiţi-o în acţiuni creatoare, în prietenie, în meditaţie; îndreptaţi-vă spre ceva care să vă înalţe. Şi cu cât vă înălţaţi mai mult, cu atât întâlniţi mai multe izvoare de energie care stau la dispoziţia voastră. Depinde numai de voi. 
 

Să nu depinzi de alţii! Fii independent în fiinţa ta! Ascultă-ţi vocea interioară! O vei putea auzi în momentul în care îţi linişteşti mintea - şi nu e greu. Şi când spun că nu e greu, e un fapt absolut sigur: nu e greu! Dacă am putut eu, poţi şi tu! Între noi nu e diferenţă. Toate fiinţele umane au potenţialul de a se cunoaşte pe sine însele. În momentul când te cunoşti pe tine însuţi, nimeni nu-ţi va mai lua individualitatea. 

Osho – trăieşte clipa 

Oamenii se gândesc încontinuu la bani, la bani şi numai la bani. Tu nu eşti cu nimic special, eşti o persoană anormal de normală, la fel de nevrotic ca oricine altcineva. Dar te rog scapă de nevroza asta. Trăieşte clipa, nu te mai preocupa de viitor şi banii îşi vor pierde strălucirea. Trăieşte clipa cu atâta totalitate şi abandon, ca şi cum nu ai mai trăi nici un moment în plus, ca şi cum ar fi ultima clipă. În acel moment, orice dorinţă de bani şi putere pur şi simplu dispare. 

Dacă ai afla brusc că azi vei muri, ce s-ar întâmpla? Te-ar mai interesa banii? Dintr-odată, orice dorinţă de bani te va părăsi. Dacă azi ar fi ultima ta zi de viaţă, nu ai risipi-o gândindu-te la ziua de mâine şi la bani; pentru că nu mai există nici un mâine. Pentru că trăim numai în zilele de mâine, banii au devenit foarte importanţi. Şi pentru că nu trăim, ci doar îi imităm pe ceilalţi, banii au devenit foarte importanţi. 
“Trăieşte clipa, nu te mai preocupa de viitor”… se consideră că dacă “visezi” asupra viitorului este un lucru cu implicaţii benefice asupra fiinţei umane. Această visare, a-ţi face speranţe şi proiecţii mentale asupra unui viitor “mai roz” pentru tine, are un efect oarecum pozitiv pe termen scurt, dar un efect negativ, aproape dezastruos, pe termen lung. 

Pe termen scurt, visarea, îţi umple oarecum “sufletul” cu speranţă, dându-ţi o cantitate mică de energie (putere) să treci peste anumite momente mai grele. Te face să uiţi problemele actuale. Te face doar să le uiţi, nu să le şi depăşeşti, rezolvi. 

În primul rând, acest timp care este pierdut cu visarea, ar putea fi fructificat, gândind realist la o soluţie de rezolvare. Visarea nu te face să trăieşti clipa, îţi oferă o iluzie că trăieşti. Iluzia este doar în imaginaţie. A trăi clipa înseană a-ţi concentra atenţia pe simţuri, a savura anumite aspecte ale vieţii: vizuale, auditive, etc. 



Pe termen lung, visurile, dacă nu sunt atent controlate, au o influienţă nefastă asupra perceperii realităţii. Poţi să fii un om echilibrat, integru, fără un simţ al realităţii bine dezvoltat? 

“Trăieşte clipa cu atâta totalitate şi abandon, ca şi cum nu ai mai trăi nici un moment în plus, ca şi cum ar fi ultima clipă”… asta nu înseamnă “să trăieşti cu frica în sân” că vine moartea. Trebuie să te detaşezi de frica de moarte. Ideea că vei putea muri în clipa următoare nu trebuie să genereze un sentiment de frică. Moartea nu presupune nimic groaznic, aşa cum ne învaţă societatea. Am mai discutat despre moarte aici, şi spuneam că o conştiinţă fără frică de moarte îţi oferă o cu totul altă perspectivă asupra vieţii. 
Osho 

Trăieşte clipa ce surâde 
Şi fericire-ţi poate da, 
În al vieţii joc te prinde 
Uită ce-i în urma ta. 

Trăieşte clipele intens 
Chiar când nu eşti înţeles, 
Curajos, dar visător, 
Găseşti pasul următor.- Viorica Pop