TRENUL VIETII 

Aceasta poezie sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. 

Atat de frumoasa pe cat de adevarata. 
 

Un lung tren ne pare viata. 
Ne trezim in el mergand, 
Fara sa ne dam noi seama, 
Unde ne-am suit si cand. 

Fericirile sunt halte, 
Unde stam cate-un minut, 
Pana bine ne dam seama, 
Suna, pleaca, a trecut. 
Iar durerile sunt statii 
Lungi, de nu se mai sfarsesc 
Si in ciuda noastra parca, 
Tot mai multe se ivesc. 



Arzatori de nerabdare, 
Inainte tot privim, 
Sa ajungem mai degraba 
La vreo tinta ce-o dorim. 

Ne trec zilele, trec anii, 
Clipe scumpe si dureri, 
Noi traim hraniti de visuri 
Si-nsetati dupa placeri. 

Multi copii voiosi se urca. 
Cati in drum n-am intilnit, 
Iar cate-un batran coboara, 
Trist si frant, sau istovit. 
 

Vine-odata insa vremea, 
Sa ne coboram si noi. 
Ce n-am da atunci o clipa, 
Sa ne-ntoarcem inapoi? 

Dar pe cand, privind in urma, 
Plangem timpul ce-a trecut, 
Suna goarna VESNICIEI: 
*Am trait si n-am stiut* 
[sursa:Veve] 
 

Bilet pentru ultima staţie 

În trenul fericiri-am luat bilet 
Dar era plin şi loc n-am mai găsit. 
Spre cel al nemuririi, în secret, 
M-am furişat, dar nu am fost primit. 

Cum nici acolo n-am avut noroc 
Mă uit la bani... ce poţi să faci cu ei ? 
La ce sunt buni, când nici măcar un loc 
Nu poţi găsi acolo unde vrei ? 
 
 
Murdari, fără valoare şi meschini 
Te fac să crezi că gloria e-a ta 
Dar crede-mă, cu ei cumperi doar spini 
Iar dincolo, chiar n-ai ce cumpăra! 

Biletul fericirii l-am păstrat 
Dar trenu-n gara mea n-a mai oprit... 
Nici nu mai ştiu, de ce l-am aşteptat , 
Când niciodată-n el n-am fost primit ? 

Mariana Eftimie Kabbout 

 

La inceputul noptii un pui de inger ti-adoarme obosit in parul de tei... astepti de o vesnicie sa adormi si tu, dar somnul nu vrea sa mai vina... ramai suspendata intre doua clipe si-n departare se-aude trist cum suiera vreun tren... 
Privirea ti se pierde in vara de ieri si-n ochii larg deschisi lacrimile verzi se joaca de-a marea... ah, si-ai vrea atat de mult sa adormi, dar visul nu vrea sa mai vina... ramai impietrita intre doua rugaciuni si-n minte se-aude cum mai moare vreun gand... 
Si la inceputul noptii un pui de inger ti-adoarme obosit pe dorul de ieri... astepti de-atata timp sa adormi si tu, dar linistea a uitat sa mai vina... ramai suspendata intre doua iubiri si-n suflet se-aude tarziu cum mai pleaca un tren... 
Alex 

 
Si vine vremea cateodata 
Cand din oglinda unei ploi 
Mireasa inimii uitata 
Iti face semne inapoi 
Si-atunci cobori in vechea gara 
Cu gandul ca vei revedea 
Acelasi tren de-odinioara 
Din care ai plecat candva 
[Dan Verona]