E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...
poezie de George Ţărnea
Daca as fi vantul...mereu as adia
Daca as fi gandul...mereu te-as bucura
Daca as fi ploaia....mereu te-as racori
Dar nu sunt toate astea.....si dupa cum stii
Sunt doar un suflet....ce te saluta zi de zi
Asa ca si azi am venit....sa te salut si am fugit
Dar si maine sunt aici.....vin negresit...sa te salut...
[ban adrian]
Poem şoptit
Aş locui în ochiul tău, o vreme,
Să văd cum munţii încă nasc izvoare
Şi-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.
În pumnul tău aş locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.
Aş locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri
Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.
Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
Să-mi poţi reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
Şi folosind, de-acum, noi stratageme
Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
Voi zăbovi în palma ta... o vreme.
poezie de Elena Victoria Glodean
In această noapte braţele mele te vor înlănţui
ca o salcie mângâind maluri de ape.
Sub pleoapa ce încă mai păstrează
lumină din lumina de-nceput,
îmi vor tremura aripi de fluturi
visând poeme în acorduri de lire.
Şi dacă-ntr-un târziu vei vrea să dormi,
în somn îţi voi împleti cuiburi de păsări
şi-n fiecare din ele voi ascunde primăvara.
Îţi voi împrăştia în suflet
mireasma fragedă a clipei, îţi voi
îmbrăca sărutul în petale de ghiocei
şi-ţi voi înfăşura pe inelar un fir de iarbă.
În această noapte dorinţa va da în pârg şi
uitând de prejudecăţi,
împreună vom pleca la cules de iubire...
( Elena Victoria Glodean )
[b]Merg cavalerii nopţii să ceară lunii vamă.
Copacii, în iluzii, pierd frunzele pe rând.
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând;
Să bem din cupa nopţii şi, nu fii tristă, doamnă!
Pe uliţa din suflet mai trece-un dor flămând,
Trist, căutând un loc unde-ar putea să doarmă.
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară, el trece fluierând.
Ne plouă în privire, ne plouă şi în gând
Cu stropi plesnind de clipe cu iz, discret, de toamnă.
Doar dragostea cu vise, un licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blândeţe în trupul ei plăpând.
Să amânăm tristeţea în nopţile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Şi spre-a uita de drama naturii-n agonie,
O noapte să ne pierdem într-un poem divin.
poezie de Elena Victoria Glodean
Iubeste si vei fi iubit
Daruieste si vei primi
Cauta si vei gasi
Intreaba si vei afla
Bate si ti-se v-a deschide
Ajuta si vei fi ajutat
Lupta si vei castiga
Incearca si vei razbate
Viseaza si se va implini
Eu iti doresc toate acestea si mai mult decat atat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu