FII TU INSUTI! DACA NU ESTI TU, ATUNCI CINE EXISTA IN LOCUL TAU? 
Cateodata ma visez o pasare hoinara, sa pot zbura, sa pot ajunge acolo unde esti tu. Cateodata ma visez o frunza nemiscata, doar roua s-o pastrez, iar tu sa ma saruti... toata. Cateodata ma visez o lacrima de ploaie, ce bate tacuta la fereastra inimii tale. Am ramas doar o umbra de mesteacan cantator, si-mi este dor sa pornesc in cautarea iubirii, ce mistuie legi nescrise. Grabeste-te caci sufletul meu plange si zborul e prea sus, prea inalt... cateodata ....dincolo de nicăieri... …câteodată…
Câteodată revelaţiile au nevoie de un catalizator amărui.
Câteodată mâine nu e altceva decât un ieri nesfârşit.
Câteodată trecutul se cramponează obsedant de prezent.
Câteodată, pentru a înţelege, ai nevoie de lipsa desavârşită a oricarui habar.
Publicat de conea [/b] Cateodata
Cateodata e mai usor sa suporti refuzul incercand in continuare, lovindu-te de “nu” pentru a vedea de cate ori poate fi suportat de propria persoana.
Cateodata nu sti ce vrei si cel mai apropiat refugiu e cel in care te simti confortabil, iar fiecare tentativa de a pleca se termina cu dorinta de a reveni.
Cateodata nu vrei sa mergi niciunde si hoinaresti noaptea pe strazi.
Cateodata un lucru marunt te face sa nu pleci pana nu il obtii, indiferent de consecinte.
Cateodata totul incepe prost si se termina groaznic.
Cateodata ai regrete, dar un gest te face sa le uiti.
…cateodata iti uiti un cercel la mine.
[TaviNemet] Avem timp
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam în dreapta si-n stânga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amânam raspunsurile,
avem timp sa sfarâmam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am învatat unele lucruri în viata pe care vi le împartasesc si voua !!
Am învatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am învatat ca oricât mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pese.
Am învatat ca dureaza ani sa câstigi încredere
Si ca doar în câteva secunde poti sa o pierzi
Am învatat ca nu conteaza CE ai în viata
Ci PE CINE ai.
Am învatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, însa, ar fi bine sa stii ceva.
Am învatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am învatat ca nu conteaza ce li se întâmpla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am învatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am învatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara când îi vezi
Am învatat ca poti continua înca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am învatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecinte
Am învatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am învatat ca atunci când sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am învatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am învatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu înseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am învatat ca indiferent cât de bun îti este un prieten
Oricum te va rani din când in când
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am învatat ca nu este întotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Câteodata trebuie sa înveti sa te ierti pe tine însuti
Am învatat ca indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am învatat ca, daca doi oameni se cearta, nu înseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am învatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am învatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am învatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei însisi ajung mai departe în viata
Am învatat ca viata îti poate fi schimbata în câteva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am învatat ca si atunci când crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am învatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am învatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am învatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie între a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am învatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.[Octavian Paler] 
. Fiecare om iubeste intr-un anumit fel si are nevoie sa fie iubit intr-un anumit fel...pot sa te iubeasca oricat de multi oameni si nu e de ajuns...dar e suficient sa te iubeasca doar unul singur exact asa cum simti tu ca ai nevoie...
Cel ce spune"te iubesc" este fericitul si frumosul lumii.
Cand cineva iti spune"te iubesc" simti ca-ti cresc aripi.
S-ar putea sa te simti flatat,ori s-ar putea sa te simti ingrijorat pentru ca nu-ti doresti dragostea ce-ti este declarata.
Dar, sti tu oare ca iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinta constiintei,a inimii si a mintii sale?Sti tu oare,ca acela ce simte dragostea este meritosul autentic?
Acela ce poate iubi este acela ce poate simti,trai,arde,visa si vindeca?
Stii ca" iubitorul"locuieste in palatul de aur al dragostei atunci cand iti spune din toata inima"te iubesc"?
Nu despre tine este vorba in launtrul unei declaratii de dragoste.
Tu esti numai stimul.Iubirea insa,vorbeste despre cel ce-o simte.Despre cel ce-o exprima,
Iubirea este in starea de constiinta a "iubitorului".
Cand iti spune "te iubesc",celalalt iti vorbeste despre locuinta frumoasa a sufletului sau.
Iti descrie locul interior din care te vede si ochiul prin care te priveste.
Iubirea il face neasemuit de frumos pe cel ce-o traieste cu intreaga fiinta.
Si aceasta stare de iubire se rasfrange apoi,si-n jurul lui, dar nu pentru ca ar face personal ceva pentru aceasta.
Iubirea nu se rasfrange ca un efect al meritelor personale,cat pentru ca ea se naste intr-un spatiu sacru ce-l inconjoara pe acela ce iubeste.
Energia iubirii se transmite spontan,fascinant,tulburator,iar aceasta poate speria,poate ingrijora,poate rani,tulbura sau poate respinge.
Nu,nu iubirea respinge,caci iubirea nu respinge niciodata.Gandurile noastre despre iubire ne indeparteaza de ea.
Gandurile noastre omenesti isi cresc picioare inalte pentru a fugi de iubire.
Cu fiecare bucurie si cu fiecare clipa de iertare.ne apropiem de dragoste si avem sansa extraordinara a renasterii noastre in acela care poate spune te iubesc.
Ar fi de dorit,ar fi de visat si ar fi de cautat in fiecare zi starea de a fi tu iubitorul, caci in trairea ta se piteste frumusetea si in puterea ta de a iubi se gaseste fericirea dupa care alergi neincetat.In tine se afla ochiul frumos si acela urat.
Prin ochiul tau vezi barna sau floarea altuia.Dar,orice ai vedea,orice ai descrie,orice ai spune nu faci decat sa descrii,sa vezi si sa spui...cine esti tu inlauntrul tau.Gura iti descrie inima si,fie ca vorbesti de bine ori de rau,tu descrii starea de constiinta din care vorbesti.
Daca spui si gandesti,te urasc,are asta legatura cu cel pe care-l urasti?
Nu,nu are.Desi asta crezi.Desi ai argumente sa crezi.Iti spui cat este de rau,vulgar absurd,fanatic necibzuit.....subiectul urii tale.
Dar il descrii din tine insuti.In tine sa cuibarit perceptia urii.Si aceasta este o stare de constiinta aflata la polul opus iubirii.De aceea poti fi frumos in dragoste dar niciodata in ura .Poti fi frumos in iertare dar niciodata in zbuciumul mintii tulburate.
Pentru om este fireasca tulburarea dar sa nu ramai in ea,mai mult decat decat ai tine degetul intr-o balta murdara.Caci... de acolo nu vei simti "te iubesc" si nu vei gasi gandurile de dragoste pe care le visezi.
Cel ce spune "te iubesc" este fericitul si frumosul lumii.Caci atunci el descrie lacasul interior din care priveste obiectul iubit.
De aceea nu ai merit maret cand altul te iubeste,cat atunci cand tu insuti....IUBESTI! Ce este iubirea?
Iubirea este acel sentiment care ne incearca pe toti cel putin o data in viata. Este momentul in care renunti la a mai spune EU si EA si vei spune NOI! Iubirea este ceea ce ne face pe noi sa ne simtim oameni.
Iubirea nu are definitie...noi incercam doar sa ii dam definitii...sa ii dam sensuri...sa ii cautam intelesuri...sa ii gasim raspunsuri, dar adevarul este ca IUBIREA...este doar IUBIRE...nu are definitii decat insasi IUBIREA! Dar daca ar fi sa ii dau o definitie, i-as da una:...tu si eu!
Iubirea...nu are gust...iubirea nu are miros....iubirea doar exista atunci cand doua suflete se intalnesc...iubirea esti...TU si EU....amandoi...si cat de frumos este sa existam asa...sa ne iubim ca doi fulgi inlantuiti intr-o calatorie de vis..numai noi..Te Iubesc...si iata cum sufletele gasesc definitii !
"Sa iubesti nu e nimic. Sa fii iubit e ceva. Sa iubesti si sa fii iubit e totul."
La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre vorbele si faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi spune ceea ce face. Juliana Mallart 
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic"
celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi.
Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin
tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui . Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta,esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i lespui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume"defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi"sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi.Doar sinceritateane da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. 
De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschi sufletele,oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este
si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata. In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul,esti sacrificat intotdeauna. 
Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea
celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de ase schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte,sa-ti placa, in general,ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei.Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau
capriciul lor; iar tu faci la fel.
Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta. Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte,iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!".
Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia.M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt. 
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt.A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.
Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt),
a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat:ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi;de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu
numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
- de Mircea Eliade
La sfârşitul oricărei poveşti ne aşteaptă tristeţea.
● Trebuie să căutam dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne - ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţi. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii şi ea porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne salvează.
● Suferim fără rost: pentru că în dragoste se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea “ nebunia sfântă “.
● Erau veseli - pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu - i e teama că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon.
● Dragostea poate fi o experienţă mai înspăimântătoare decât aceea de a te afla faţă în faţă cu un arcaş care ţinteşte spre inima ta. Dacă săgeata îşi nimereşte ţinta, eşti mort şi de restul are grijă Dumnezeu. Dacă te loveşte dragostea, trebuie să - ţi asumi singur consecinţele.
● Războinicul ştie că bătăliile pe care le - a dat în trecut au sfârşit întotdeauna prin a - l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l - au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi - a pierdut timpul luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.
● Războinicului nu - i este teamă să plângă din pricina unor necazuri vechi sau să se bucure de noi descoperiri. Când simte că a venit ceasul, lasă totul şi pleacă în aventura mult visată. Când pricepe că e la limita rezistenţei, iese din luptă, fără a se învinovăţi că a făcut una, două nebunii neaşteptate.
● A juca rolul de suflet caritabil li se potriveşte doar celor cărora le e frică să ia vreo atitudine în viaţă.Totdeauna e mai uşor să crezi în propria ta bunătate decât să - i înfrunţi pe ceilalţi şi să lupţi pentru drepturile tale. Totdeauna e mai uşor să - ţi auzi o jignire şi să nu raspunzi cu aceeaşi monedă decât să ai curajul de a te angaja într - o luptă cu cineva mai puternic.
● În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să - şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii “ teatrale “, până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire.
● De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă - te în cine eşti.
● Dintre toate posibilităţile pe care le - a găsit omul ca să - şi facă rău sieşi, cea mai rea a fost Dragostea. Suferim mereu pentru cineva care nu ne iubeşte, pentru cineva care ne - a părăsit, pentru cineva care nu vrea să ne părăsească. Dacă nu suntem căsătoriţi înseamnă că nu ne iubeşte nimeni, dacă suntem căsătoriţi - transformăm căsătoria în sclavie.
● La urma urmei, ce e fericirea ? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus şi nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât nelinişte, un câmp de luptă, nopţi nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădită din extaz şi agonie.
● Trăieşte totul intens şi păstrează ceea ce ai simţit ca pe un dar de la Dumnezeu.
Decepţiile, înfrângerile, descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a - ţi arăta drumul.
● Drumul înţelepciunii înseamnă să nu - ţi fie teamă să greşeşti.[Coelho] - Daruieste dragoste astazi. Iubeste-i pe ceilalti. Iubeste-ti familia. Iubeste-L pe Dumnezeu. El va avea grija ca tu sa ai destula dragoste; iti va da inapoi mai mult decat poti darui vreodata.
“Nu pot schimba directia vantului, dar pot orienta panzele corabiei mele pentru a ajunge intotdeauna la destinatie.” (James Dean)
Cu fiecare hotarare pe are o luam, ne modelam si ne cream destinul.“Când se apropie furtuna trebuie să strângi pânzele”.
“Credinţa pe care ceilalţi o investesc în noi ne arată calea de urmat.”
“Singuratic, nu-ţi poţi păstra încrederea în tine. Avem nevoie de un martor al forţei noastre, cineva care să ţină socoteala succeselor, să le înregistreze şi să ne încoroneze în ziua răsplăţii.François Mauriac” Ai incredere !
De multe ori problemele te doboara , oricat de puternic ai fi , problemele fac din tine un ingandurat si un nervos care nu mai are chef de nimic si tot ce vrea e sa se razbune pe tot.Cand ai o problema te inchizi in tine si nu vrei sa vorbesti cu cei din jur chiar daca in subconstientul tau stii ca daca ai vorbi cu ei ai scapa putin din acel pesimism.
Cu timpul inveti sa visezi , dar in acelasi timp inveti sa-ti tii ochii deschisi pentru ca realitatea nu este asa frumoasa cum vrei tu dar o accepti ca atare.De ce refuzi un ajutor din partea celor din jur , si te inchizi intr-o lume a ta , o lume creata de tine , o lume de vis.Visezi ce bine ar fi daca , dar nu vezi realitatea din fata ta.
Se spune ca scopul scuza mijloacele , iar faptul ca trebuie sa spui ceea ce simti (frustrare , nervozitate , chin) ar trebui sa ajute , necontand cui ii spui (sora , frate , prieteni , iubit(a) sau chiar la parinti).
De ce sa spui ? pentru ca cei din jur te ajuta cu o vorba buna , un simplu cuvant putand sa-ti umpre sufletul de bucurie sau cel putin sa-ti aduca zambetul pe buze , dar in acelasi timp acest cuvant poate sa te duca la o depresie profunda.
Mai rar acest caz pentru ca cei din jur vor incerca sa nu te raneasca mai mult , cum era o zicala "cand vezi omul in groapa nu mai arunca si tu cu pamant peste el" .De obicei se intampla ca prietenii sa-ti dea niste idei , niste ganduri care sa te ajute sa treci peste .Tu le dai dreptate dar ... "zic ca el si fac ca mine"
Doar cand persoana cu cea mai mare influenta din viata ta vine si iti spune ce sa faci , doar atunci vei da ascultare , iar cu ajutorul cuvintelor sale vei trece peste probleme.
Se spune ca frumusetea este trecatoare , dar caracterul este nemuritor ; tu cauta mereu sa fii de partea celor care ajuta si nu de partea celor care cer ajutorul , dar mereu o persoana va fi si de o parte si de cealalta.
Pentru ca in viata nu exista frumusete fara defecte , bun fara rau , cult fara prostie dar mai presus de toate fericire fara tristete.
Infrangerea te face mai puternic , mandria si comportamentul te fac demn , dar abilitatea de a te surprinde e esentiala in viata unui om.
Invata sa asculti ...
Publicat de Ds
RODICA CERNEA
Din viaţă
Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.
Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.
Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.
Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit. 
Te-ai gândit îndeajuns şi te-ai hotărât să faci ceva? Din acest moment nu-ţi mai pasă nici de lume şi nici de ce crede ori zice ea. Căci dacă vezi că porneşti strâmb, de ce nu te opreşti de la început? Iar dacă te ştii pe calea dreaptă, cine te mai poate împiedica? – Epictet Ai încredere în tine însuţi. Percepţiile tale sunt adesea mai precise decât eşti dispus să crezi. Claudia Lee Black 
Transforma viata în prietenul tau 
Aproape fiecare gând pe care-l aveţi priveşte în acest caz trecutul sau viitorul, iar sentimentul vostru de sine depinde de trecut în ceea ce priveşte identitatea voastră şi de viitor în ceea ce priveşte împlinirea sa. Teama, anxietatea, aşteptările, regretul, vinovăţia, furia sunt disfuncţii ale stării de conştiinţă aflate sub semnul timpului. Egoul tratează momentul prezent în trei feluri: ca pe un mijloc către un scop, ca pe un obstacol sau ca pe un duşman. Să le luăm pe rând, astfel încât, atunci când regăsiţi în voi tiparul respectiv, să-l puteţi recunoaşte şi să luaţi din nou decizia adecvată. Pentru ego, momentul prezent este, în cel mai bun caz, util doar ca un mijloc ce conduce spre un scop.
El vă duce spre un moment viitor considerat a fi mai important, chiar dacă viitorul nu vine niciodată decât sub formă de moment prezent şi nu este, prin urmare, nimic mai mult decât un gând din mintea voastră. Cu alte cuvinte, nu sunteţi niciodată pe deplin aici, deoarece sunteţi întotdeauna ocupaţi cu încercarea de a ajunge în altă parte. Când tiparul acesta devine mai pronunţat — şi aceasta se întâmplă foarte frecvent — momentul prezent este privit şi tratat ca şi cum ar fi un obstacol de trecut. Atunci apar nerăbdarea, frustrarea şi stresul, iar în cadrul culturii noastre aceasta este realitatea de fiecare zi a oamenilor, starea lor normală. Viaţa, cea care există acum, este văzută ca o „problemă”, iar lumea voastră este una plină de probleme ce trebuie rezolvate toate înainte de a putea fi fericiţi, împliniţi sau înainte de a începe să trăiţi cu adevărat — cel puţin aşa credeţi voi. Problema este următoarea: în locul fiecărei probleme soluţionate, apare o alta. Câtă vreme veţi vedea momentul prezent ca pe un obstacol, problemele nu se pot sfârşi. „Voi fi orice doreşti să fiu”, spune Viaţa sau clipa de Acum. „Te voi trata aşa cum mă tratezi tu. Dacă mă vezi ca pe o problemă, voi fi o problemă pentru tine. Dacă mă tratezi ca pe un obstacol, voi fi un obstacol.” În cel mai rău caz, şi această abordare este şi ea foarte des întâlnită, momentul prezent este tratat ca un duşman. Când urâţi ceea ce faceţi, vă plângeţi de ceea ce vă înconjoară, blestemaţi lucrurile care se întâmplă sau, s-au întâmplat sau când dialogul vostru interior este alcătuit din expresii precum ar trebui şi n-ar trebui, din învinovăţiri şi acuzaţii, atunci vă certaţi cu ceea ce este, vă certaţi cu ceea ce deja există ca realitate. 
Transformaţi Viaţa în duşman şi Viaţa spune: „Dacă vrei război, vei avea război.” Realitatea exterioară, care întotdeauna vă reflectă înapoi starea interioară, este atunci experimentată ca fiind ostilă. O întrebare vitală pe care trebuie să v-o puneţi frecvent este aceasta: în ce relaţie mă aflu eu cu momentul prezent? Apoi deveniţi vigilenţi ca să aflaţi răspunsul.
Tratez clipa de Acum ca fiind doar un mijloc către îndeplinirea unui scop? O văd ca pe un obstacol? O transform într-un duşman? Din moment ce tot ce aveţi vreodată este momentul prezent, din moment ce Viaţa este inseparabilă de momentul de Acum, semnificaţia adevărată a întrebării este aceasta: care este relaţia mea cu Viaţa? întrebarea aceasta este o modalitate excelentă de demascare a egoului din voi şi de a vă aduce în starea de Prezenţă. Deşi întrebarea nu cuprinde în sine adevărul absolut (în ultimă instanţă, eu şi momentul prezent sunt unul şi acelaşi lucru), ea reprezintă un indicator util către direcţia bună. Puneţi-vi-o adesea, până ce nu veţi mai avea nevoie s-o faceţi.
Cum depăşiţi o relaţie disfuncţională cu momentul prezent? Lucrul cel mai important este să o vedeţi în voi, în gândurile şi acţiunile voastre. În momentul în care vedeţi, observaţi că relaţia voastră cu clipa de Acum este disfuncţională, sunteţi prezenţi. A vedea este sinonim cu apariţia Prezenţei, în momentul în care vedeţi disfuncţia, ea începe să se dizolve. Unor oameni li se întâmplă să izbucnească în râs când văd acest lucru. Odată cu viziunea respectivă vine şi puterea de a alege — alegerea de a spune da momentului de Acum, de a-l transforma în prietenul vostru.
Sursa: Eckhart tolle-Un nou pamant Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein
Orice vis poate deveni realitate dacă crezi în el şi nu te dai bătut până nu-l vezi realizat. Aşadar, orice luptător, e un învingător, iată dacă vrei să reuşeşti în viaţă trebuie să-ţi întocmeşti şi să urmezi o „tactică iscusită, de război” , cu care ai putea să ţii piept celor mai mari uragane din viaţa ta. 
Pasul 1: Să ai o atitudine critică faţă de propria persoană
Ai multe vise şi cam majoritatea nu-şi pot găsi împlinirea ? E cazul să cauţi vinovatul şi primul pas ar fi să-ţi pui întrebarea: „dar ce am făcut eu, pentru ca visele mele să devină reale ?”. Ai luptat suficient pentru ele ? Ai depus efortul cuvenit sau nu ? Nu te descuraja dacă vezi că nimic nu-ţi merge ca pe roate. Fă orice mişcare, cât de mică n-ar fi, pentru a-i veni în întâmpinare visului tău şi nu sta cu mânile în buzunar, că norocul din cer nu o să-ţi pice. Nu fi pasiv, nu te aştepta să câştigi la loto fără a-ţi fi cumpărat un tichet, nu te aştepta să-ţi întâlneşti marea dragoste, stând închis între patru pereţi. Fără luptă, nu există victorie, tot aşa cum fără iniţiativă, efort şi voinţă, nu obţii nimic în viaţă. Pasul 2: Să ai în faţă doar ceea ce ţi-ai pus în plan
Ca să-ţi vezi visul cu ochii, e necesar să crezi în puterea lui de realizare, să-ţi notezi toate căile lui de realizare, inclusiv şi cele mai absurde. Trebuie să crezi în minuni şi să te aştepţi la ce e mai bun din partea lor.
Pasul 3: Ai încredere în forţele proprii
Analizează toate căile de atac şi alege calea optimă pentru realizarea propriilor vise. Stabileşte un plan şi urmează-l cu fidelitate, până la apariţia primelor semne îmbucurătoare.
Pasul 4: Sacrifică-te dacă e nevoie!
Fii gata de jertfe. Nu te aştepta să ţi se culce norocul la picioare. Conştientizează că orice lucru important în viaţă, cere o jertfă, fie că e vorba de timp liber, distracţii cu prietenii, seri romantice, reuniuni de familie, orice .
Pasul 5: Bucură-te de victorii şi învaţă din ratări!
Dacă ajungi să-ţi vezi visul realizat, bucură-te de el aşa cum se cuvine, iar dacă dorinţa ta s-a dovedit a fi doar o iluzie, îngroap-o în uitare şi nu-ţi mai aminti de ea. Viaţa e prea scurtă ca s-o trăieşti cu regrete, dezamăgiri şi înfrângeri. Vei vedea, în scurt timp, alte vise îţi vor face cu ochiul şi poate printre ele se va găsi măcar unul cu noroc.
Cristina Popa-Orice vis are dreptul la viata. 
La mine-n gând o noapte ai uitat
Când ruginiul toamnei destrămate
A răvășit destinu-mi deghizat
În primăveri și ierni imaculate
Bat clopote de lut.Ce-a mai rămas?
Cine-o fi vrut să bat-a despărțire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars
Cerșind ce am crezut c-a fost iubire
Haotic jurământ ai încrustat
Pe adormite frunze de petunii
Simțeai cum ard și brusc m-ai înghețat
Într-un cristal râvnit de toți nebunii
Cât de sărac e timpul ce-l mai am…
Bogată-i depărtarea că te are…
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, eşti sare.
Da, tu... același tu pe care-l ştiu.
Orbecăind prin ce-a rămas din mine
Mă-ntrebi: unu plus unu... fac... ?... nu știu,
Căci totu-n jur mă are doar pe mine.
Spui că fac doi căci doi am fost... chiar crezi
Că poți s-aduni și dragostea-mi pierdută ?
Atunci de ce rămas-au ochii-ți verzi
O ecuație cu o necunoscută...?
[ HerciuMarinel] 
Inceputuri de lume … ma joc in liniste cu un sarut pe obrazul tau si pe buzele tale se trezeste abia soptit numele meu … Iar eu te privesc in noaptea cu adieri inmiresmate, iti trec degtele prin par, te mangai duios, si veghindu-ti visele, simt ca ma risipesc in tine … Apoi adorm imbratisata de soaptele discrete ale noptii, care pune stapanire peste gandurile si visele noastre … Aici stiu doar ca esti al meu … stiu doar ca sunt a ta … si cu toate ca stiu atat de putin, ma simt atat de fericita, atat de sigura … aici te am langa mine, acum, si nimic altceva nu mai conteaza … aici nu imi este dor, pentru ca de aici nu ai fost plecat niciodata … aici in imperiul noptii visele incep sa curga, dorintele capata contur, timpul isi pierde dimensiunea in nepasarea noastra … , Lorena'blog
