Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.
Să ne iubim cât ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.
Ca un barbar ce ţine o tanagră
Aşa suntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.
Să ne iubim hipnotizaţi de lună
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.
Să ne iubim, păgâna mea atee
Iubito, marea seamănă cu noi
Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi.
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Pe unde trec epavele călări
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări.
Să ne iubim etern, noi, provizorii,
Cum niciodată, valul nu va sta
Eu spun că îngenunchi în faţa mării
Să nu spun că-ngenunchi în faţa ta.
[Adrian Păunescu - Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre]
As vrea sa fiu undeva pe malul marii .. toamna tarziu ... tot timpul ama vut o curiozitate sa ma duc la mare toamna, sa vad cum e.. probabil si marea pare suparata, totul este gri, cerul incarcat. Ce poate fii mai frumos decat sentimentul asta , ca totul in jurul tau este exact la fel ca tine ? Ca pana si natura stie cum e sufletul meu, si parca vrea sa`ti fie alaturi, sa fie solidara .
Stau si ma gandesc la tot ce se intampla asa in jurul meu, si am devenit atat de satula de toate, incat nu mai bag nimic in seama, totul la fel in fiecare zii. Cu toate ca desi nu bag in seama nimic, m`am saturat de toate cacaturile din jurul meu ... ma simt pustie cateodata, simt ca am capul gol.
Nu mai vreau sa ma gandesc la nimeni si la nimic, azi nu, sunt doar eu cu mine, astazi, si nimeni altcineva !
Publicat de AndreeEA
<iframe src="http://player.vimeo.com/video/7205580?title=0&...; width="400" height="242" frameborder="0" webkitAllowFullScreen allowFullScreen></iframe><p><a href="http://vimeo.com/7205580">La Mer</a> from <a href="http://vimeo.com/user2223168">colorrrs...; on <a href="http://vimeo.com">Vimeo</a>.<...;
Marea mea de toamnă
Intotdeauna mi-am dorit să văd marea… toamna.
să văd marea toamna… marea mea, de toamnă, e gri și rece și agitată. și infinit de intimă.
cineva mi-a promis cândva că mă va duce să văd marea toamna… dar a disparut. Si poate de asta voi rămâne în fiecare toamnă cu dorința de a vedea marea. dar nu o voi putea vedea niciodată, pentru că ar însemna să o văd singură sau alături de altcineva- care nu ar înțelege de ce vreau valuri argintii, vânt biciuitor în față și desene triste în nisipul umed.
[monica vajna (rizea)]
Opriţi această frunză
Atunci când cade frunza pornită să răstoarne
Întreaga roată a lumii şi fiecare pom
O simt că mi se rupe din sânge şi din carne
Şi mi se face milă de lume şi de om.
Şi mi se face milă de mine şi de tine
Şi frunza care cade mă-nebuneşte iar
Şi-apoi de-atâtea lacrimi îmi e puţin mai bine
Şi mi se desfrunzeşte pe trup un calendar.
Şi nu se mai întâmplă nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade în dulce hodoronc
Şi nu mai am putere şi nu mai am cuvinte
Şi fiecare fibră răsună ca un gong.
Opriţi pe creangă frunza, destul cu-atâta toamnă,
Destul cu-atâta ceată şi oameni neciteţi
Opriţi această frunză de foc ce mă condamnă
Să ştiu măsura scurtei mele vieţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu