IMI PASA

 
A mea 

Cum treci acum şi apa e-n ruine, 
şi-ţi este bine şi îmi este bine, 
aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine 
e vie vrerea ambelor destine. 

Te voi iubi cu milă şi mirare 
cu întrebare şi cu disperare, 
cu gelozie şi cu larmă mare, 
c-un fel de fărdelege care doare. 

Şi jur pe tine şi pe apa toată 
care ne ţine barca înclinată 
că vei ramane - dincolo de număr 
şi dincolo de forme, măşti şi vorbe - 
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr. 

 
Îmi pasă 

Mi-e dor de tine 
Şi nu-mi ajung celelalte 
Uite ca un surogat 
Pentru puritate 
Nu s-a găsit. 
 
Mi-e dor de tine 
Mi-e tine de tine 
Mi-e înlăuntrul meu de tine 
Mi-e nu ştiu cum, 
Mi-e nu ştiu ce, 
Mi-e dor de tine ca de acasă. 
Îmi pasă! 
 

Eu sunt eu 

Trenuri somnoroase pleacă întrebând 
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând, 
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port 
Spre mirajul galben din aeroport. 
 
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti, 
Toţi privesc la mine ca la terorişti. 
Unde-aş pune pasul liber şi corect, 
Fără îndoială, aş părea suspect. 
 
Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea, 
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea. 
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc, 
Pe aeroporturi parcă aş da foc. 
 
Încordarea-n lume a crescut cumplit, 
Eu mă simt suspectul care a iubit, 
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc, 
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc. 

Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari, 
Ştergători de lacrimi am la ochelari, 
Cum în lumea asta totul e cum nu-i, 
Mă transform în altul fără voia lui. 
 
Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal, 
Nu mai sunt patetic şi sentimental, 
Fug râzând din gară la aeroport, 
Un pistol cu apă într-o mână port. 

Pun pistolu-n ceafă la aviator, 
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor, 
Ruta dumitale este ruta mea, 
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva. 

Vreau după acestea pe acest pământ 
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt, 
Acum observ cât e de greu, 
Să vă arăt că eu sunt eu.[Adrian Paunescu]  
Tu, cine esti defapt? 
Poti sa schimbi realitatea din jurul tau, atata timp cat cea in care traiesti acum nu se dovedeste a fi ceea ce iti doresti. Poti sa schimbi, cel putin o parte din aceasta pentru ca e bine sa tii cont de faptul ca mai exista o parte a conjuncturilor pe care ai atras-o sau ti-ai stabilit-o la nivel subtil in scop evolutiv, pentru a invata, pentru a experimenta acel aspect al existentei si pentru a acumula cunoastere. Insa, nimic nu e fix sau batut in cuie. Cand ti se pare ca nu reusesti sa iti creezi realitatea dorita, adreseaza-ti urmatoarea intrebare: „Am facut tot ceea ce mi-a stat in puteri?” Si raspundeti sincer… sinceritatea raspunsului e capitala, altfel iti furi singur caciula si ramai doar cu jumatate de intelegere. by Laura