ARMONIE IN AMURG

Cateodata toamna isi prelinge covorul de frunze,vant si melancolie peste suflete in care tocmai inmugurise primavara-Andreea Trifu 
 

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge 
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare; 
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare, 
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge! 

 
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare; 
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge; 
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge! 
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare. 

 

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge; 
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare! 
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare; 
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge... 


Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare 
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge! 
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge... 
În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare! 

poezie de Charles Baudelaire din Florile răului 

 

- Melodie de toamna 

Frunze metalice cad, 
Oglinda apei e sparta- 
Frunze metalice cad, 
Le- nvaluie apa, le poarta. 
Dragostea ta m-a strigat? 
Vantul imi bate in poarta 

E de mult, de demult 
Cantecul apei aceste- 
E de mult, de demult 
Soapte colinda prin trestii. 
Dragostea ta s-o ascult? 
Murmurul clar al povestii. 



Taie vazduhul plutind 
Razele soarelui- spade, 
Taie vazduhul plutind 
Stoluri de pasari nomade. 
Tara, in gand te cuprind... 
Bruma sau linistea cade. 
[video][/video] 

Ceata albastra in vad, 
Seamana oamenii grane, 
Ceata albastra in vad- 
O, dimineata de maine! 
Frunze metalice cad 
Aura toamnei ramane. 
A.E. Baconsky 



“Vantul de toamna schimba culorile frunzelor. 
El mi-a pus in par primul fir alb.” 
Haiku de Natsume Soseki  

"Toamna iti castiga sufletul intru totul prin apelul ei mut la compasiune fata de descompunerea ei." 
Robert Browning 

OCTOMBRIE

 
Parerea mea este ca poetul nu are o 
epoca a lui; epoca îsi are poetii ei si, în 
genere, epoca îsi vede singura poeti. 
GAND 1 
de Nichita Stanescu 


OCTOMBRIE 
de George Toparceanu 

Octombrie-a lăsat pe dealuri 
Covoare galbene şi roşii. 
Trec nouri de argint în valuri 
Şi cântă-a dragoste cocoşii. 

Mă uit mereu la barometru 
Şi mă-nfior când scade-un pic, 
Căci soarele e tot mai mic 
În diametru. 

Dar pe sub cerul cald ca-n mai 
Trec zile albe după zile, 
Mai nestatornice şi mai 
Subtile… 

Întârziată fără vreme 
Se plimbă Toamna prin grădini 
Cu faldurii hlamidei plini 
De crizanteme. 
 
Şi cum abia pluteşte-n mers 
Ca o marchiză, 
De parcă-ntregul univers 
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, - 

Un liliac nedumerit 
De-alura ei de domnişoară 
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit 
Şi de emoţie-a-nflorit 
A doua oară… 
 

SA NE IUBIM PE TARMUL MARII

SA NE IUBIM PE TARMUL MARII 

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre 
Ca două fragede fierbinţi statui 
Să fim întâia clasica pereche 
A omenirii noi ce încă nu-i. 

Să ne iubim cât ne întreabă valul 
Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem 
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul 
Ceva-ntre rugăciune şi blestem. 
 

Ca un barbar ce ţine o tanagră 
Aşa suntem pe-acest nisip noi doi 
Şi stelele ce cad în Marea Neagră 
Ridică valul sângelui din noi. 

Să ne iubim hipnotizaţi de lună 
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj 
Şi să ne viscolească împreună 
Ninsorile de sare pe obraji. 

Să ne iubim, păgâna mea atee 
Iubito, marea seamănă cu noi 
Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee 
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi. 

 
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre 
Pe unde trec epavele călări 
Să curăţăm întreaga lume veche 
În fluxul şi refluxul noii mări. 

Să ne iubim etern, noi, provizorii, 
Cum niciodată, valul nu va sta 
Eu spun că îngenunchi în faţa mării 
Să nu spun că-ngenunchi în faţa ta. 
[Adrian Păunescu - Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre] 


As vrea sa fiu undeva pe malul marii .. toamna tarziu ... tot timpul ama vut o curiozitate sa ma duc la mare toamna, sa vad cum e.. probabil si marea pare suparata, totul este gri, cerul incarcat. Ce poate fii mai frumos decat sentimentul asta , ca totul in jurul tau este exact la fel ca tine ? Ca pana si natura stie cum e sufletul meu, si parca vrea sa`ti fie alaturi, sa fie solidara . 
Stau si ma gandesc la tot ce se intampla asa in jurul meu, si am devenit atat de satula de toate, incat nu mai bag nimic in seama, totul la fel in fiecare zii. Cu toate ca desi nu bag in seama nimic, m`am saturat de toate cacaturile din jurul meu ... ma simt pustie cateodata, simt ca am capul gol. 
Nu mai vreau sa ma gandesc la nimeni si la nimic, azi nu, sunt doar eu cu mine, astazi, si nimeni altcineva ! 

Publicat de AndreeEA 

<iframe src="http://player.vimeo.com/video/7205580?title=0&...; width="400" height="242" frameborder="0" webkitAllowFullScreen allowFullScreen></iframe><p><a href="http://vimeo.com/7205580">La Mer</a> from <a href="http://vimeo.com/user2223168">colorrrs...; on <a href="http://vimeo.com">Vimeo</a>.<...; 
Marea mea de toamnă 

Intotdeauna mi-am dorit să văd marea… toamna. 
să văd marea toamna… marea mea, de toamnă, e gri și rece și agitată. și infinit de intimă. 
cineva mi-a promis cândva că mă va duce să văd marea toamna… dar a disparut. Si poate de asta voi rămâne în fiecare toamnă cu dorința de a vedea marea. dar nu o voi putea vedea niciodată, pentru că ar însemna să o văd singură sau alături de altcineva- care nu ar înțelege de ce vreau valuri argintii, vânt biciuitor în față și desene triste în nisipul umed. 
[monica vajna (rizea)] 
 

Opriţi această frunză 

Atunci când cade frunza pornită să răstoarne 
Întreaga roată a lumii şi fiecare pom 
O simt că mi se rupe din sânge şi din carne 
Şi mi se face milă de lume şi de om. 

Şi mi se face milă de mine şi de tine 
Şi frunza care cade mă-nebuneşte iar 
Şi-apoi de-atâtea lacrimi îmi e puţin mai bine 
Şi mi se desfrunzeşte pe trup un calendar. 

 
Şi nu se mai întâmplă nimic din cele sfinte 
Doar frunza care cade în dulce hodoronc 
Şi nu mai am putere şi nu mai am cuvinte 
Şi fiecare fibră răsună ca un gong. 

Opriţi pe creangă frunza, destul cu-atâta toamnă, 
Destul cu-atâta ceată şi oameni neciteţi 
Opriţi această frunză de foc ce mă condamnă 
Să ştiu măsura scurtei mele vieţi. 

 

VIS SI POVESTE

VIS SI POVESTE 
Motto: 
Cel mai mare lucru pe care-l poţi face pentru un prieten nu este să-i dai din bogatiile tale, ci să i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse în el insusi. (Benjamin Disraeli) 
Vis si poveste 
Poezie de dragoste de Pirvan Andrei Alexandru 
Ma visam pe-o argintata gondola plutind, 
Iesind din sanctuarul timpului ce inseteaza noaptea 
Hranindu-ma cu nectarul florilor ce tradeaza realitatea 
Prin splendoarea lor inaltandu-si corola nimicind. 

Stateam sub cerul inorat,ca o mare in aburi parand 
Si cugetarile lespezi erau, pe care le calcam stingher 
Tremuram stand pe o banca uitata undeva in ger 
Gandindu-ma vag la povestile sfarsite curand. 

Este atat de frig si incerc sa te incalzesc cu dorinte 
Aprise de inocenta sentimentelor ce alearga in suflet 
Inghetand fiinta lui demonica surprinsa de-un zambet 
Ascuns printre picaturi de ploaie asteptand noi sentinte. 

Se aduna norii in paharul vietii certandu-se goi 
Si vorbele se pare ca sunt zaruri aruncate in goliciune 
Pe chipul lui imbatranit se zresc inca umede urme 
In frunze cautand odihna sau in petalele moi. 

Uneori ploua in lumea ta albastra cu patimi si fiori… 
Ascult ultima inganare a timpulu ce hraneste noaptea 
Satirizand rebel povestea celor ce-si pierd libertatea 
De a privi in lumea cerului, deopotriva nepartinitori. 

TOT ASTEPTAND 

Tot aşteptând ca să revii 
Au trecut zile lungi şi triste 
În suflet încă mai sunt vii 
Lacrimi ce-s puse în batiste. 

Priviri stinghere, aruncate 
Pe sub sprâncenele-ţi frumoase 
În gândul meu le am pe toate 
Chiar de le crezi departe duse. 

Gheara durerii n-o pot stinge 
Am încercat şi-am să încerc 
Când amintirea-ţi mă atinge 
Mă întorc din nou în al tău cerc. 

Mă tot ascund printre cuvinte 
Arunc cu zâmbete spre toţi, 
Dar când ajung de ei departe 
Ochii îmi plâng, sunt nişte hoţi! 

Tot aşteptând ca să mă strigi 
În visul meu mereu te chem, 
Dar tu la mine nu ajungi 
Nici chiar în vis, nu ne vedem... 

Îmi simt inima fremătând, 
Când numele tău îl rostesc, 
Că să te-ntorci, tot aşteptând 
Să pot să-ţi spun cat te iubesc! 
[de steauadinzori]

CINE SE NASTE IN PLOAIE 

Inteleg si astept lacrimile.Ele sunt ploaia in care se topeste primejdia furtunii,descarcarea trufiei si daruirea iertarii.Sa planga si voi ierta.-Antoine de Saint -Exupery 
 
 
Cine se naste in ploaie 
De bine de rau e sortit 
Vantul sanul mi-l indoaie 
De flori sa fie iubit 
Hai,hai joaca-te iara 
Joaca-te in paru-mi…e minunat 
Afara inca mai ploua 
Joaca-te! vantul n-a stat 
 
Doar pt tine o clipa parca 
ploaia in loc s-a oprit 
Vantul trist n-a mai zis nimic … 
si-a pierit 
Buzele tale petale de roua 
Ochii cioburi de zori 
Parul tau revarsat in ape, 
comori.. 
 
Buzele mele fugare 
mai staruie inca-n pacat 
De vant si de ploaie uitara 
Cand ochii ti-au sarutat... 

Buzele tale petale de roua 
Ochii cioburi de zori 
Parul tau revarsat in ape…comori 
Plang trandafirii sub stele de iarna 
Ecoul in zapada si-l pierd 
Pasii mei se destrama incet pe alei … 
 
Plang trandafirii sub stele de iarna 
Ecoul in zapada si-l pierd 
Pasii mei se destrama incet de ai tai… 

Cine se naste in ploaïe… 

[Adrian Sarmasan] 
 

Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pentrut a ma face puternic; 
am cerut intelepciune si viata mi-a dat probleme ca sa le pot rezolva; 
am cerut sa pot sa zbor si viata mi-a dat obstacole ca sa le pot depasi; 
am cerut iubire si viata mi-a dat oameni pe care sa-i ajut in problemele lor; 
am cerut favoruri si viata mi-a dat potential; 
nu am primit nimic din ce am vrut, dar am primit tot ce aveam nevoie. 
Daca vrei sa fii fericit o clipa razbuna-te;daca vrei sa fii fericit o viata iarta! 
Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe. 
Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte. 
Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri. 
Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau... 
Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau...viata ta. Frank Outlaw 

Ai grijă de tine şi fă ceva care-ţi place. Dacă nu poţi să îngrijeşti de tine, cum poţi să ajuţi pe altcineva? 
citat din Mýa 

TRENUL VIETII

Aceasta poezie sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. 

Atat de frumoasa pe cat de adevarata. 
 

Un lung tren ne pare viata. 
Ne trezim in el mergand, 
Fara sa ne dam noi seama, 
Unde ne-am suit si cand. 

Fericirile sunt halte, 
Unde stam cate-un minut, 
Pana bine ne dam seama, 
Suna, pleaca, a trecut. 
Iar durerile sunt statii 
Lungi, de nu se mai sfarsesc 
Si in ciuda noastra parca, 
Tot mai multe se ivesc. 



Arzatori de nerabdare, 
Inainte tot privim, 
Sa ajungem mai degraba 
La vreo tinta ce-o dorim. 

Ne trec zilele, trec anii, 
Clipe scumpe si dureri, 
Noi traim hraniti de visuri 
Si-nsetati dupa placeri. 

Multi copii voiosi se urca. 
Cati in drum n-am intilnit, 
Iar cate-un batran coboara, 
Trist si frant, sau istovit. 
 

Vine-odata insa vremea, 
Sa ne coboram si noi. 
Ce n-am da atunci o clipa, 
Sa ne-ntoarcem inapoi? 

Dar pe cand, privind in urma, 
Plangem timpul ce-a trecut, 
Suna goarna VESNICIEI: 
*Am trait si n-am stiut* 
[sursa:Veve] 
 

Bilet pentru ultima staţie 

În trenul fericiri-am luat bilet 
Dar era plin şi loc n-am mai găsit. 
Spre cel al nemuririi, în secret, 
M-am furişat, dar nu am fost primit. 

Cum nici acolo n-am avut noroc 
Mă uit la bani... ce poţi să faci cu ei ? 
La ce sunt buni, când nici măcar un loc 
Nu poţi găsi acolo unde vrei ? 
 
 
Murdari, fără valoare şi meschini 
Te fac să crezi că gloria e-a ta 
Dar crede-mă, cu ei cumperi doar spini 
Iar dincolo, chiar n-ai ce cumpăra! 

Biletul fericirii l-am păstrat 
Dar trenu-n gara mea n-a mai oprit... 
Nici nu mai ştiu, de ce l-am aşteptat , 
Când niciodată-n el n-am fost primit ? 

Mariana Eftimie Kabbout 



La inceputul noptii un pui de inger ti-adoarme obosit in parul de tei... astepti de o vesnicie sa adormi si tu, dar somnul nu vrea sa mai vina... ramai suspendata intre doua clipe si-n departare se-aude trist cum suiera vreun tren... 
Privirea ti se pierde in vara de ieri si-n ochii larg deschisi lacrimile verzi se joaca de-a marea... ah, si-ai vrea atat de mult sa adormi, dar visul nu vrea sa mai vina... ramai impietrita intre doua rugaciuni si-n minte se-aude cum mai moare vreun gand... 
Si la inceputul noptii un pui de inger ti-adoarme obosit pe dorul de ieri... astepti de-atata timp sa adormi si tu, dar linistea a uitat sa mai vina... ramai suspendata intre doua iubiri si-n suflet se-aude tarziu cum mai pleaca un tren... 
Alex 


Si vine vremea cateodata 
Cand din oglinda unei ploi 
Mireasa inimii uitata 
Iti face semne inapoi 
Si-atunci cobori in vechea gara 
Cu gandul ca vei revedea 
Acelasi tren de-odinioara 
Din care ai plecat candva 
[Dan Verona] 

CE-AS FI FOST

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, 
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…O.Paler 

 
Ce-as fi fost daca n-ai fi existat 
Nici nu-mi pot imagina, 
Ma intreb daca n-ai fi existat 
Ce-ar fi fost viata mea 
Ce-as fi fost daca n-ai fi existat 
Atunci pe cine-as fi iubit 
Ma intreb daca n-ai fi existat 
Cui as fi spus bine-ai venit 
2.Poate nu te merit, dar sunt fericita 
Si simt c-am castigat pamantu' intreg 
Tocmai de aceea uneori mi-e teama 
Am castigat si nu mai vreau sa pierd 
Darul meu primeste, este doar iubirea 
De crezi ca nu-i prea mult ma vei ierta 
Daca fericirea-i un dar anume 
Ani intregi l-as cauta 
L-as gasi si ti l-as da 
 

N-ai dezmierda - Radu Gyr 

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi, 
Surad numai acei care suspina, 
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi, 
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina. 

Si daca singur rana nu-ti legai, 
Cu mana ta, n-ai unge rani straine. 
N-ai jindui dupa un colt de rai, 
De n-ai purta un strop de iad in tine. 

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi 
Cu fruntea-n pulberea amara, 
Si de re-nvii in cantecul de azi, 
E c-ai murit in plansetul de-aseara. 
 
 
Am invatat 

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva. 
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva. 
 
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe. 
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi. 

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi. 
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe. 
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. 
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău. 
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta. 
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. 

 
 
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale. 

 
 
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit. 
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă. 
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. 
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta. 
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti. 
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede… 
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile. 
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit. 

 

Cine nu a incercat sa-si inchipuie macar o data in viata cum va arata peste cativa ani? Cine nu a visat cum ar arata persoana iubita? Cine nu si-a trasat un ideal de viata? Daca imi veti spune ca nu ati facut asta, nu stiu daca v-as crede. Mi se pare imposibil sa nu-ti "proiectezi", macar pentru o clipa viata,nu trebuie sa fi un visator pentru asta! Ca iti iese sau nu,asta este alta poveste.Raman doar intrebari :ce-as fi fost....