TRENUL VIETII

Aceasta poezie sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. 

Atat de frumoasa pe cat de adevarata. 
 

Un lung tren ne pare viata. 
Ne trezim in el mergand, 
Fara sa ne dam noi seama, 
Unde ne-am suit si cand. 

Fericirile sunt halte, 
Unde stam cate-un minut, 
Pana bine ne dam seama, 
Suna, pleaca, a trecut. 
Iar durerile sunt statii 
Lungi, de nu se mai sfarsesc 
Si in ciuda noastra parca, 
Tot mai multe se ivesc. 



Arzatori de nerabdare, 
Inainte tot privim, 
Sa ajungem mai degraba 
La vreo tinta ce-o dorim. 

Ne trec zilele, trec anii, 
Clipe scumpe si dureri, 
Noi traim hraniti de visuri 
Si-nsetati dupa placeri. 

Multi copii voiosi se urca. 
Cati in drum n-am intilnit, 
Iar cate-un batran coboara, 
Trist si frant, sau istovit. 
 

Vine-odata insa vremea, 
Sa ne coboram si noi. 
Ce n-am da atunci o clipa, 
Sa ne-ntoarcem inapoi? 

Dar pe cand, privind in urma, 
Plangem timpul ce-a trecut, 
Suna goarna VESNICIEI: 
*Am trait si n-am stiut* 
[sursa:Veve] 
 

Bilet pentru ultima staţie 

În trenul fericiri-am luat bilet 
Dar era plin şi loc n-am mai găsit. 
Spre cel al nemuririi, în secret, 
M-am furişat, dar nu am fost primit. 

Cum nici acolo n-am avut noroc 
Mă uit la bani... ce poţi să faci cu ei ? 
La ce sunt buni, când nici măcar un loc 
Nu poţi găsi acolo unde vrei ? 
 
 
Murdari, fără valoare şi meschini 
Te fac să crezi că gloria e-a ta 
Dar crede-mă, cu ei cumperi doar spini 
Iar dincolo, chiar n-ai ce cumpăra! 

Biletul fericirii l-am păstrat 
Dar trenu-n gara mea n-a mai oprit... 
Nici nu mai ştiu, de ce l-am aşteptat , 
Când niciodată-n el n-am fost primit ? 

Mariana Eftimie Kabbout 



La inceputul noptii un pui de inger ti-adoarme obosit in parul de tei... astepti de o vesnicie sa adormi si tu, dar somnul nu vrea sa mai vina... ramai suspendata intre doua clipe si-n departare se-aude trist cum suiera vreun tren... 
Privirea ti se pierde in vara de ieri si-n ochii larg deschisi lacrimile verzi se joaca de-a marea... ah, si-ai vrea atat de mult sa adormi, dar visul nu vrea sa mai vina... ramai impietrita intre doua rugaciuni si-n minte se-aude cum mai moare vreun gand... 
Si la inceputul noptii un pui de inger ti-adoarme obosit pe dorul de ieri... astepti de-atata timp sa adormi si tu, dar linistea a uitat sa mai vina... ramai suspendata intre doua iubiri si-n suflet se-aude tarziu cum mai pleaca un tren... 
Alex 


Si vine vremea cateodata 
Cand din oglinda unei ploi 
Mireasa inimii uitata 
Iti face semne inapoi 
Si-atunci cobori in vechea gara 
Cu gandul ca vei revedea 
Acelasi tren de-odinioara 
Din care ai plecat candva 
[Dan Verona] 

CE-AS FI FOST

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, 
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…O.Paler 

 
Ce-as fi fost daca n-ai fi existat 
Nici nu-mi pot imagina, 
Ma intreb daca n-ai fi existat 
Ce-ar fi fost viata mea 
Ce-as fi fost daca n-ai fi existat 
Atunci pe cine-as fi iubit 
Ma intreb daca n-ai fi existat 
Cui as fi spus bine-ai venit 
2.Poate nu te merit, dar sunt fericita 
Si simt c-am castigat pamantu' intreg 
Tocmai de aceea uneori mi-e teama 
Am castigat si nu mai vreau sa pierd 
Darul meu primeste, este doar iubirea 
De crezi ca nu-i prea mult ma vei ierta 
Daca fericirea-i un dar anume 
Ani intregi l-as cauta 
L-as gasi si ti l-as da 
 

N-ai dezmierda - Radu Gyr 

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi, 
Surad numai acei care suspina, 
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi, 
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina. 

Si daca singur rana nu-ti legai, 
Cu mana ta, n-ai unge rani straine. 
N-ai jindui dupa un colt de rai, 
De n-ai purta un strop de iad in tine. 

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi 
Cu fruntea-n pulberea amara, 
Si de re-nvii in cantecul de azi, 
E c-ai murit in plansetul de-aseara. 
 
 
Am invatat 

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva. 
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva. 
 
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe. 
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi. 

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi. 
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe. 
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. 
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău. 
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta. 
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. 

 
 
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale. 

 
 
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit. 
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă. 
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. 
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta. 
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti. 
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede… 
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile. 
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit. 

 

Cine nu a incercat sa-si inchipuie macar o data in viata cum va arata peste cativa ani? Cine nu a visat cum ar arata persoana iubita? Cine nu si-a trasat un ideal de viata? Daca imi veti spune ca nu ati facut asta, nu stiu daca v-as crede. Mi se pare imposibil sa nu-ti "proiectezi", macar pentru o clipa viata,nu trebuie sa fi un visator pentru asta! Ca iti iese sau nu,asta este alta poveste.Raman doar intrebari :ce-as fi fost....

LA MINE-N GAND O NOAPTE AI UITAT

 
Orice vis poate deveni realitate dacă crezi în el şi nu te dai bătut până nu-l vezi realizat. Aşadar, orice luptător, e un învingător, iată dacă vrei să reuşeşti în viaţă trebuie să-ţi întocmeşti şi să urmezi o „tactică iscusită, de război” , cu care ai putea să ţii piept celor mai mari uragane din viaţa ta. 
 

Pasul 1: Să ai o atitudine critică faţă de propria persoană 

Ai multe vise şi cam majoritatea nu-şi pot găsi împlinirea ? E cazul să cauţi vinovatul şi primul pas ar fi să-ţi pui întrebarea: „dar ce am făcut eu, pentru ca visele mele să devină reale ?”. Ai luptat suficient pentru ele ? Ai depus efortul cuvenit sau nu ? Nu te descuraja dacă vezi că nimic nu-ţi merge ca pe roate. Fă orice mişcare, cât de mică n-ar fi, pentru a-i veni în întâmpinare visului tău şi nu sta cu mânile în buzunar, că norocul din cer nu o să-ţi pice. Nu fi pasiv, nu te aştepta să câştigi la loto fără a-ţi fi cumpărat un tichet, nu te aştepta să-ţi întâlneşti marea dragoste, stând închis între patru pereţi. Fără luptă, nu există victorie, tot aşa cum fără iniţiativă, efort şi voinţă, nu obţii nimic în viaţă. 
 
Pasul 2: Să ai în faţă doar ceea ce ţi-ai pus în plan 

Ca să-ţi vezi visul cu ochii, e necesar să crezi în puterea lui de realizare, să-ţi notezi toate căile lui de realizare, inclusiv şi cele mai absurde. Trebuie să crezi în minuni şi să te aştepţi la ce e mai bun din partea lor. 

Pasul 3: Ai încredere în forţele proprii 

Analizează toate căile de atac şi alege calea optimă pentru realizarea propriilor vise. Stabileşte un plan şi urmează-l cu fidelitate, până la apariţia primelor semne îmbucurătoare. 

Pasul 4: Sacrifică-te dacă e nevoie! 

Fii gata de jertfe. Nu te aştepta să ţi se culce norocul la picioare. Conştientizează că orice lucru important în viaţă, cere o jertfă, fie că e vorba de timp liber, distracţii cu prietenii, seri romantice, reuniuni de familie, orice . 
Pasul 5: Bucură-te de victorii şi învaţă din ratări! 

Dacă ajungi să-ţi vezi visul realizat, bucură-te de el aşa cum se cuvine, iar dacă dorinţa ta s-a dovedit a fi doar o iluzie, îngroap-o în uitare şi nu-ţi mai aminti de ea. Viaţa e prea scurtă ca s-o trăieşti cu regrete, dezamăgiri şi înfrângeri. Vei vedea, în scurt timp, alte vise îţi vor face cu ochiul şi poate printre ele se va găsi măcar unul cu noroc. 
Cristina Popa-Orice vis are dreptul la viata. 

 

La mine-n gând o noapte ai uitat 
Când ruginiul toamnei destrămate 
A răvășit destinu-mi deghizat 
În primăveri și ierni imaculate 

Bat clopote de lut.Ce-a mai rămas? 
Cine-o fi vrut să bat-a despărțire? 
Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars 
Cerșind ce am crezut c-a fost iubire 

Haotic jurământ ai încrustat 
Pe adormite frunze de petunii 
Simțeai cum ard și brusc m-ai înghețat 
Într-un cristal râvnit de toți nebunii 
 
Cât de sărac e timpul ce-l mai am… 
Bogată-i depărtarea că te are… 
Prezentul pare-a fi ultimul gram 
Din mierea care-ai fost. Acum, eşti sare. 

Da, tu... același tu pe care-l ştiu. 
Orbecăind prin ce-a rămas din mine 
Mă-ntrebi: unu plus unu... fac... ?... nu știu, 
Căci totu-n jur mă are doar pe mine. 

Spui că fac doi căci doi am fost... chiar crezi 
Că poți s-aduni și dragostea-mi pierdută ? 
Atunci de ce rămas-au ochii-ți verzi 
O ecuație cu o necunoscută...? 
[ HerciuMarinel] 

 

Inceputuri de lume … ma joc in liniste cu un sarut pe obrazul tau si pe buzele tale se trezeste abia soptit numele meu … Iar eu te privesc in noaptea cu adieri inmiresmate, iti trec degtele prin par, te mangai duios, si veghindu-ti visele, simt ca ma risipesc in tine … Apoi adorm imbratisata de soaptele discrete ale noptii, care pune stapanire peste gandurile si visele noastre … Aici stiu doar ca esti al meu … stiu doar ca sunt a ta … si cu toate ca stiu atat de putin, ma simt atat de fericita, atat de sigura … aici te am langa mine, acum, si nimic altceva nu mai conteaza … aici nu imi este dor, pentru ca de aici nu ai fost plecat niciodata … aici in imperiul noptii visele incep sa curga, dorintele capata contur, timpul isi pierde dimensiunea in nepasarea noastra … , Lorena'blog 

 

DESPRE VIATA,CU OCTAVIAN PALER

DESPRE VIATA,CU OCTAVIAN PALER

Oricât de frumoasa ar fi o melodie, vine o clipa când ea e acoperita de tacere. 

Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput. 

Nu toata lumea e capabila sa stea în mlaştina pâna la gât şi sa surâda. Unii nu se pot abtine sa nu dea din mâini, încercând sa iasa, chiar daca astfel se scufunda cu totul. 

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista… 

Doamne, cum ne-am despartit cu totii. Poate ca şi prietenia şi iubirea nu merita, într-adevar, sa fie traite, daca nu sunt veşnice. O viata întreaga de frumusete, asta ar însemna ceva, într-adevar. 
Ma domina ceea ce simt, nu ceea ce gândesc... 



Va amintiti ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în fata plutonului de executie? Despartise, daca tin bine minte, acele minute în mai multe parti. O parte pentru a-şi lua ramas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viata. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate ca trebuie sa simti sudoarea mortii ca sa întelegi, într-adevar, cât de frumoasa e o cupola care straluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construita. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate ca e o lege a compensatiilor în toate. Cei care spera sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranta. La ce e buna speranta pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie sa creada ca orice rau are o limita. Inclusiv pustiul... 

 

Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-ati auzit, oare, de situatii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obtinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte sa-l oboseasca şi mai mult. Şi renunta la ea cu o ultima mare tristete, deoarece nu e simplu sa porti o batalie şi, ajuns la capat, sa-ti dai seama ca asta a fost totul. Batalia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singuratatea, dar nu vrei sa te resemnezi cu desavârşirea ei. 

 

Împartind timpul, omul a descoperit ca el curge ireparabil. A observat ca "azi" devine "ieri" şi ca umbra copacilor se alungeşte spre asfintit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu. 

Deştept poti sa pari fara sa fii, dar daca nu eşti un prost autentic, te dai de gol. 

Viata ne-a fost data pentru a o trai, nu pentru a o gândi. 

Omul a devenit pacatos cautându-se pe sine şi a devenit nefericit gasindu-se. 

Nu mi-e frica de Dumnezeu, ci de absenta lui Dumnezeu 

 

Şi ştiu din ceea ce am trait eu însumi ca uneori singuratatea nu este decât o alta forma de a iubi; şi ca în aceasta forma de dragoste se deşteapta uneori porniri ciudate; pentru ca nu putem obtine totul, vrem sa nu mai avem nimic; neputând vindeca o rana, vrem s-o facem mortala. Şi poate ca Infernul nu e decât cealalta fata a Paradisului. Expulzati din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, aşa cum aruncati de pe culmea unui munte nimerim în prapastie. Nu exista abisuri fara înaltimi. Numai o prejudecata îi socoteşte pe toti sinucigaşii nişte oameni care şi-au încheiat socotelile cu viata şi nu-i mai intereseaza nimic. Cei mai multi dintre ei, probabil, nu sunt decât nişte oameni care au eşuat în încercarea de a gasi o solutie. 

 

Trecutul poate fi ca pacatul imaginar pe care nu l-am savârşit noi, însa îl platim noi. 

Adevarata "masura" a vietii unui om nu se poate obtine decât prin "lipsa de masura", dorind "fara masura", îndraznind "fara masura", iubind "fara masura". 

Toate întrebarile pe care le pun, vântul mi le aduce înapoi intacte. Va trebui sa raspund, probabil, eu singur la ele, dar prin însuşi faptul ca-mi pun întrebari nu mai sunt singur. E un prilej sa-mi micşorez lista, sa-mi declar sentimentele fara sa ma ruşinez de ele. 

 

Aşa se întâmpla logic, 
plecam şi sosim undeva. 
Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata, 
poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta, 
ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva, 
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, 
nu sosim unde-am vrut 
dar sosim undeva şi câta vreme sosim undeva 
totul e logic 

 

chiar daca logica şi fericirea sunt lucruri total diferite, 
totuşi am plecat şi am sosit undeva, 
am greşit drumul, dar am sosit undeva, 
dar când nu mai sosim nicaieri 
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem 
daca nu sosim nicaieri? 

 

Timpul e o fiara care are nesfârşita rabdare de a înghiti totul. 
Între liniştea sfintilor şi furia nebunilor nu e decât o diferenta de diagnostic. 

Cel caruia îi e indiferent daca va trai nu are nevoie de curaj. 
Nu ştiam ca floarea amara a singuratatii are, daca o atingi pe obraz, sunetul unor paşi care pleaca.



Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traieşti în prezent. 
Da, sunt recunoscator ca exist şi disperat ca va veni o vara în care nu voi mai putea sa urmaresc cum înnegreşte lumina chiparoşii la amiaza, nu e firesc la vârsta mea? Ma doare tot ce iubesc acum, pentru ca presimt în orice frumusete sfârşitul, dar poate ca aşa arata adevarata iubire. Bucura-te de acest dar vremelnic, striga o voce în mine. Caci nu exista decât daruri vremelnice.

Cand omul e cat de cat tanar, in ciuda anilor, e slab in fata dorintelor. N-are puterea sa renunte, cedeaza in fata lor. Se apleaca spre izvor, fiindca nu-si poate stapani setea. Cand face pe inteleptul, gata. S-a terminat. Vedeti prin urmare ca n-am glumit spunand ca bolile ne deschid ochii. Ascultati-ma pe mine, viata e un miracol ticalos de scurt.” 

O seara minunata,somn usor si... maine?

VISE SI SPERANTE

VISE SI SPERANTE 

 

Viata este unoeri foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta. - Paulo Coelho 

 

Astazi am sa deschid larg portile unui intreg univers imaginar.Care are coordonatele in visele mele.Voi calatorii alaturi de voi in lumea minunata a viselor,prin timp si intr-un spatiu astral iar calatoria noastra va avea drept scop descoperirea unei lumi imaginare.Haide-ti la drum poftiti in vagoane spre o lume a imaginatiei si fantasticului.In lumea mea vreau ca toata lumea sa rada...sa se bucure....ochii sa le sclipeasca de atata fericire 

 

.Vreau sa ne bucuram de fiecare zi,sa fim liberi si dezbracati de prejudecati.In lumea aceasta cat mai perfecta nu vreau sa intalnim la tot pasul ura,invidie,rautate.Oriunde am fi in aceasta lume vreu sa intalnim doar zambet flori si iubire,multa iubire.Dincolo de usa acestei lumi perfecte cu siguranta se gasesc monstrii,animale imense cu colti mari gata sa devoreze.Aici in tarmul de poveste doar iubire.. 
[mikiell]. 

 

Ti se intampla uneori sa vrei sa dai timpul inapoi , sa pornesti pe alt drum , cand iti dai seama ca visul tau nu se mai poate realiza , vrei sa pleci si sa incepi o noua viata , dar iti dai seama ca nu mai poti . 

Ma intrebam uneori daca pot sa aduc inapoi ziua care tocmai a trecut , pentru ca mi-am dat seama ca am gresit undeva , dar dupa mi-am dat seama ca din greseala trebuie sa invat. 



Mi-a spus un profesor ca daca visele pier , piere si persoana care are visele , iar eu cu un zambet pe fata i-am spus ca visele nu au cum sa piara ci pot doar sa se ascunda adanc in suflet si sa fie inlocuite de pesimism , dar visele nu vor disparea niciodata . 

Profesorul respectiv a ramas mirat si nu mi-a mai spus nimic atunci , dar dupa o perioada m-a chemat si mi-a citit un citat : “Visele devin realitate , daca iti doresti suficient de mult.Poti avea orice in viata daca sacrifici celelalte lucruri pentru acesta” iar eu i-am raspuns sec : “ Daca trebuie sa renunti la tot pentru un singur vis , atunci mai bine lasa-ti viata sa mearga inainte fara sa privesti in trecut si sa te gandesti doar la viitor , viitorul tau nu un vis pe care il ai ” . 

 

Din acea zi profesorul nu mi-a mai spus nimic legat de “vise” , dar eu in gandul meu am gandit mereu ca visele sunt singurul tel pe care il avem in viata .Ele sunt singurul motiv pentru care traim , acela de a ne indeplini visele pe care le avem. 
De aceea nu putem nici sa dam timpul inapoi dar nici sa trecem mai repede prin timp.Trebuie sa fim fericiti pentru tot ce ne ofera viata , bun sau rau , trist sau fericit , iar daca gresim in fata unei persoane , nu putem da timpul inapoi sa nu mai gresim ci putem doar “sa cerem iertare” . 



Trebuie sa multumim pentru ceea ce ne ofera viata , sa multumim pentru tot si sa nu visam mai mult decat ne putem permite , pentru ca visele se indeplinesc doar intr-o anumita masura , iar mai presus de toate persoana de langa noi ne va ajuta sa ne indeplinim visele sau ni le va distruge pentru totdeauna. 

Redam vise imaginare , toate uitate inainte de a fi create .Mi-am asezat visele la picioarele tale , ai grija cum calci , calci pe visele mele. 

 

Am trait atata vreme doar din vise 
Le-adunam in inima si le vindeam 
Le vindeam mereu pe o nimica toata 
Dar in sinea mea ce mult ma bucuram 
Cand in schimbul unui vis primeam un zambet 
Din acel suras mai plamadeam un vis 
Insa lumea s-a schimbat si pe-alte drumuri s-a grabit 
Sau poate numai eu am obosit un pic 

 

Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui 
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui 
Plec cu gandul nu stiu inca 
In Apus sau in Orient 
Tu iubita afla astazi c-ai fost ultimul client 
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui 
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui 
Plec cu gandul nu stiu inca 
In Apus sau in Orient 
Ai fost ultimul client 

 

Eu gaseam adeseori intr-o privire 
Care se insenina cand povestea 
Bucuria de a merge mai departe 
Si-alte vise altor inimi le vindeam 
Le dadeam pe cate-o strangere de mana 
Si visam sa fac un om fericit 
Insa lumea s-a schimbat 
Si azi se vand numai pe bani si vise si iubiri si suflete si ani 



Inchid usa, sting lumina, trag oblonul 
Si incui magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui 
Plec cu gandul nu stiu inca 
In Apus sau in Orient 



Tu iubita afla astazi c-ai fost ultimul client 
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui 
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui 
Plec cu gandul nu stiu inca 
In Apus sau in Orient 
Ai fost ultimul client 

Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanuï 
 

[b]Stai linistit si dormi in pace draga omule....Intr-o zi vei vedea ca toate au sa intre pe un drum mai drept mai bun.Atunci vei pute privi inapoi si vei zambii amintindu-ti de toate acestea.da omule vei afla cat de tare esti,si ce multe ai putut duce in lungul tau drum.Anotimpurile vietii noastre au coborat rand pe rand peste noi,trupurile au tresarit fericite de fiecare data la atingerea blinda a vietii.Trenul a ajuns pufaind din greu in ultina statie a vietii,coborati din vagoane va rugam .A nu , mai vreau sa merg inca o statie doua,nu vreu sa cobor,abia m-am obisnuit... 
[mikiell].. 

Sa fiti fericiti dragi prieteni si zambiti mai des,viata va va zambi si ea. 
O saptamana minunata si numai bine!

Mi-ai furat gândurile

Într-o noapte de vară, când o căldură înnăbușitoare tulbură somnul liniștit, ai pornit într-o călătorie astrală spre tărâmul visurilor mele. Ajuns acolo ai constat că toate porțile îți sunt închise. Drumul de acces spre feerie era în reparație și la fiecare pas întâlneai afișe cu TRECEREA INTERZISĂ. Cum nu puteai pleca însă cu mâna goală, ai decis să-mi iei gândurile.. pe toate. N-ai lăsat nici măcar unul, ca o amintire că acolo ar fi existat.. 

 

Le-ai luat cu tine și le-ai închis într-o colivie cu gratii apropiate, le-ai încuiat cu un lacăt de dor și cheia ai pus-o pe un șnur de uitare în jurul gâtului. Le-ai hrănit periodic cu vorbe măsurate și le-ai pus să bea din pahare de cristal pline cu iluzii transparente. Le-ai făcut să-și dorească să fie acolo, închise; știau că sunt protejate de fulgere, de ploi și tunete.. 
Dar criza și-a făcut apariția.. Hrana s-a împuținat, prin acoperiș au început să cadă picturi de ploaie iar tunetele se aud tot mai puternic. Îngrijorate, gândurile au început să-și facă planuri de evadare. Și cum lacătul aproape a ruginit, nu vor avea nevoie de cheia din jurul gâtului tău.[ Thornofrose] 

 

Doar ea stie... 

Hai lasa-ma sa visez ca marea o sa-mi fure toate gandurile negre si o sa le lustruiasca..
Hai lasa-ma sa cred ca marea ma asteapta ca sa-mi dezvaluie secretele sufletului tau, secretele mintii mele, secretele iubirii noastre... 
Hai lasa-ma sa cred ca marea are un plan pentru mine si are un plan pentru tine.. 
Hai fa-ma sa-mi doresc sa fii.. hai doreste-ti sa fiu... sau du-te odata cu valul si nu mai veni inapoi.... 
Publicat de Rosu de inger 

 
Victoria ta 

Ai plecat cu furtuna din mine 
şi din pulsu-mi vulcanu-ai furat, 
nu-s nici nori, nici apusuri senine, 
nu-s nici zile, nici nopţi. Te-au urmat. 

Am rămas ca nisipu-n clepsidră, 
lunecînd înainte-napoi, 
clipa cearcă-n absurd să mă prindă 
rimă-n vers potrivind pentru "noi". 

 

Dar cerneala-ngheţată-i în vene, 
cîmpul alb cu verb mut presărat, 
pînza ceţei îmbracă pe gene 
curcubeu transparent şi sărat. 

Nu vrea gura-mi să cheme: "iubite..." 
E victoria ta... e final. 
Fără dor, fără şoaptă, cuminte- 
o bărcuţă uitată pe val. 

Lupu Svetlana 

 

CANTEC DE DRAGOSTE LA MARGINEA MARII !!!!! 
Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci 
printre rocile ţărmului, reci. 
Marea se va preface-n păsări străvezii, 
câte le-ncap ochii deschişi spre ea, 
şi vor zbura fâlfâind, când ai să vii, 
până-n piscul văzduhului cu o stea. 



Vor rămâne prăpăstiile şi peşterile goale, 
peştii vor plesni aerul prăbuşit cu cozile, 
stârnind mărgeanele domoale 
şi corzile. 

 

Uite, epava corăbii lui Simbad marinarul 
cu un colţ se sprijină-n scoicile cenuşii, 
cu un vârf înjunghie-n mijloc cleştarul, 
peste toate punţile aleargă raci vii. 

 

Îţi dăruiesc o stea de mare, un crab şi un delfin! 
Adu-i în spinare până la nisipuri. 
Mă voi preface orb şi am să vin 
cu braţul întins, să-ţi mângâi chipul. / Nichita STANESCU 
Merci Veve ,nu stiam poezia, mi-ai dat ideea blogului ,te pup 
 

Viata e un drum lung cu multe indicatoare. Asa ca, atunci cand gonesti prin ea, nu-ti complica mintea. Elibereaza-te de ura, inselatorii si gelozie. Nu-ti ingropa gandurile, transpune-ti viziunea in realitate. Trezeste-te si traieste! 

Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el 
ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa ” La rascruce de vanturi ” de Emily Bronte 
NOAPTE BUNA PRIETENI,VISE FRUMOASE GANDURI BUNE SI MAINE ,O ZI EXCELENTA. 
AVETI GRIJA DE VOI SI DE GANDURILE VOASTRE.

DAC-AI FUGI SI NU TE-AS MAI AFLA

E prea puţin ce pot mărturisi, 
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi, 
Dar, ca să afli totul, nu e greu; 
Ascultă-mă cu sufletul, mereu, 
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei 
Să te desprinzi cumva din ochii mei 
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla 
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla... 
poezie de George Ţărnea 

 

Daca as fi vantul...mereu as adia 
Daca as fi gandul...mereu te-as bucura 
Daca as fi ploaia....mereu te-as racori 
Dar nu sunt toate astea.....si dupa cum stii 
Sunt doar un suflet....ce te saluta zi de zi 
Asa ca si azi am venit....sa te salut si am fugit 
Dar si maine sunt aici.....vin negresit...sa te salut... 
[ban adrian] 
 

Poem şoptit 

Aş locui în ochiul tău, o vreme, 
Să văd cum munţii încă nasc izvoare 
Şi-atunci când îl sărută căprioare 
Să simt cum firul ierbii încă geme. 

În pumnul tău aş locui, o vreme, 
De tine să mă simt la sân purtată 
Precum o mierlă ce, fiind vânată, 
Zăcea rănită printre crizanteme. 

 

Aş locui în părul tău, o vreme, 
Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri. 
Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri 
Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme. 

Aş locui sub paşii tăi, o vreme, 
Să-mi poţi reda odihna unui drum, 
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum, 
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme. 



Şi folosind, de-acum, noi stratageme 
Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă. 
Eu, fulg de nea, întors din nou acasă 
Voi zăbovi în palma ta... o vreme. 

poezie de Elena Victoria Glodean 



In această noapte braţele mele te vor înlănţui 
ca o salcie mângâind maluri de ape. 
Sub pleoapa ce încă mai păstrează 
lumină din lumina de-nceput, 
îmi vor tremura aripi de fluturi 
visând poeme în acorduri de lire. 



Şi dacă-ntr-un târziu vei vrea să dormi, 
în somn îţi voi împleti cuiburi de păsări 
şi-n fiecare din ele voi ascunde primăvara. 
Îţi voi împrăştia în suflet 
mireasma fragedă a clipei, îţi voi 
îmbrăca sărutul în petale de ghiocei 
şi-ţi voi înfăşura pe inelar un fir de iarbă. 
În această noapte dorinţa va da în pârg şi 
uitând de prejudecăţi, 
împreună vom pleca la cules de iubire... 
( Elena Victoria Glodean ) 

 

[b]Merg cavalerii nopţii să ceară lunii vamă. 
Copacii, în iluzii, pierd frunzele pe rând. 
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând; 
Să bem din cupa nopţii şi, nu fii tristă, doamnă! 

 

Pe uliţa din suflet mai trece-un dor flămând, 
Trist, căutând un loc unde-ar putea să doarmă. 
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă, 
Tomnatic pierde-vară, el trece fluierând. 

Ne plouă în privire, ne plouă şi în gând 
Cu stropi plesnind de clipe cu iz, discret, de toamnă. 
Doar dragostea cu vise, un licurici în coamă, 
Ne-mbrace cu blândeţe în trupul ei plăpând. 

Să amânăm tristeţea în nopţile ce vin 
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie 
Şi spre-a uita de drama naturii-n agonie, 
O noapte să ne pierdem într-un poem divin. 

poezie de Elena Victoria Glodean 



Iubeste si vei fi iubit 
Daruieste si vei primi 
Cauta si vei gasi 
Intreaba si vei afla 
Bate si ti-se v-a deschide 
Ajuta si vei fi ajutat 
Lupta si vei castiga 
Incearca si vei razbate 
Viseaza si se va implini 
Eu iti doresc toate acestea si mai mult decat atat...