SENTIMENTE LA SFARSIT DE AN

Sentimente la sfarsit de an 
 
Se apropie cu pasi repezi sarbatorile de iarna si cu siguranta paleta de sentimente la sfarsit de an este una viu colorata, incepand de la tristete, regret, conducand usor, usor spre fericire, implinire. Acesta perioada este una propice rememorarii tuturor acelor persoane, sau situatii care ne-au marcat existenta si evolutia in cadrul anului din care urmeaza sa iesim. Si, pentru multi dintre noi, este o perioada benefica din acest punct de vedere, intrucat ne ajuta sa renuntam la acea privire critica, cu o imensa incarcatura negativa si sa privim “partea plina a paharului”, si anume cum ne-au ajutat sa crestem, sa ne cunoastem mai bine, sa ne dezvoltam armonios ca oameni.
 
Perioada sarbatorilor de iarna, si implicit cea a incheierii unui nou an, este cunoscuta pentru puterea de a ierta, de a ne ierta pe noi insine si pe semenii nostri deopotriva, sentimentele la sfarsit de an evoluand de la negativ spre pozitiv. Au existat, negresit, momente in acest ultim an in care ne-am intrebat “De ce mi s-a intamplat asta tocmai mie?”, momente in care neputinta de a controla anumite aspecte din viata noastra, intorsaturi de situatie neasteptate, au determinat aparitia frustrarii. O frustrare izvorata din asa-zisa slabiciune a noastra, din lipsa de predictie a viitorului ce nu ne ofera un avans in a ne calcula reactiile, comportamentul, trairile si asteptarile! Viata este imprevizibila, si tocmai in acest lucru consta farmecul ei, iar sentimentele la sfarsitul anului ne releva multora dintre noi acest fapt senzational. Dintre sentimente la sfarsit de an ne sunt deseori dezvaluite cele de acceptare a tuturor lucrurilor ce ni s-au intamplat si astfel, de depasire a efectelor negative ce s-au rasfrant asupra noastra pentru mai mult sau mai putin timp, in functie de caz, si apoi de descoperire a implinirii sufletesti, trairea deplina ce si-o doreste fiecare dintre noi. De asemenea, pot exista si persoane apropiate, care pe parcursul anului, fie voit, insa de cele mai multe ori inconstient, ne-au determinat sa simtim trairi intense precum dezamagire, tradare, ce ulterior au declansat fie stari de tristete profunda, de la care nu este un pas mare spre depresie. 

 
Desi dureros de acceptat si inteles, sentimentele la sfarsitul anului, o perioada a anului in care tot ceea ce se intampla in jurul nostru ne indeamna sa fim mai buni unii cu ceilalti, se transforma treptat, ca si in cazul anterior, in iertare, in atribuirea unor factori exteriori ce au condus acea persoana sa faca alegerea respectiva, fara a avea timp sa puna in balanta efectele negative ce le-ar putea avea pe viitor, fapt ce conduce la o crestere a stimei de sine si la o impacare atat cu propria noastra persoana si propriile judecati de valoare, precum si cele ale celorlalti. 

Este adevarat, perioada sarbatorilor de iarna trezeste in noi trairi amortite, pe care stresul cotidian, nenumaratele griji si poveri le-au facut uitate. O posibila explicatie a trairii si exteriorizarii celor mai frumoase sentimente la sfarsit de an, poate fi aceea ca in fiecare dintre noi zace un suflet de copil, iar perioada aceasta, careia nu degeaba i se atribuie magia, dominata de familie, cadouri, caldura caminului in care am crescut, prieteni apropiati, felicitari si urari special personalizate, ne aminteste de copilarie, de copilaria lipsita de griji, responsabilitati, obligatii, si plina de dragoste, adoratie, apreciere, afectiune, din partea celor care mereu vor tine neconditionat la noi. 
 
Tocmai din acest motiv, indiferent de varsta, etnie, religie, traditii specifice si credinte, toate persoanele prefera sa isi petreaca sarbatorile de iarna in sanul familiei, alaturi de parinti, frati, bunici chiar. 
Astfel, sentimente precum frustrare, neputinta, dezamagire, ura, tristete, se evapora, lasand loc fericirii, implinirii, dragostei, credintei in lucruri, persoane, situatii, in care in general le dam sanse de 1%. Dat fiind sfarsitul de an, aceasta modalitate de a sta in preajma persoanelor care ne apreciaza, ne stimeaza si ne iubesc pentru ceea ce suntem noi, si nu pentru ceea ce parem a fi in ochii lor, conturati dupa asteptarile lor, este si un excelent mod de destresare, de reincarcare a bateriilor si de asemenea, de rationalizare la rece asupra greselilor si presupuselor esecuri pentru a face un plan, ca anul ce urmeaza aceastea sa fie evitate. 
 

Sentimentele la sfarsit de an sunt, nu in ultimul rand, un remediu extraordinar pentru recastigarea stimei de sine, stima de sine pierduta in cursul anului in urma tradarii unui prieten, in urma despartirii de persoana iubita, in urma subaprecierii sefului, in urma nenumaratelor regimuri de slabit la care am renuntat uneori chiar inainte de a le incepe, in urma unei certe puerile al carei initiator am fost chiar noi, absolut fara niciun motiv aparent, chiar si in urma unei priviri usor incruntate indreptate spre noi de catre un necunoscut in mijlocul de transport pe care il utilizam zilnic pentru a merge la serviciu. 
 
Este uimitor cum o simpla sarbatoare este sarbatorita de secole, are menirea de a ne vindeca atat pe plan psihologic, spiritual si, implicit, fizic! 
[dli.ro] 
 
ASADAR,SARBATORI FERICITE ALATURI DE CEI DRAGI,SA NE INTALNIM SANATOSI CU GANDURI BUNE ,SA FIM MAI GENEROSI SI SA NU NE UITAM PRIETENII. 
LA MULTI ANI!!!

IN FIECARE ZI

IN FIECARE ZI

In fiecare zi, ne batem joc 
De păsări, de iubire şi de mare 
,Si nu băgăm de seamă că, în loc, 
Rămâne un deşert de disperare. 
Ne amăgeste lenea unui vis 
Pe care-l anulăm cu-o sovăire; 
Ne reculegem într-un cerc închis 
Ce nu permite ochilor s-admire; 
Ne răsucim pe-un asternut posac, 
Însingurati în doi, din lasitate, 
Mintindu-ne cu guri care prefac 
În zgură sărutarile uzate; 
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu, 
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă: 
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, 
Ca să mai stim ca dragostea exista. 
În fiecare zi, ne batem joc 
De păsări, de iubire si de mare, 
Si nu băgăm de seamă că, în loc, 
Rămâne un desert de disperare.(Romulus Vulpescu - În fiecare zi)

NICI NU MAI STIU CE SUNT

Nici nu mai stiu ce sunt,  
Sunt poate roata, ce n-am fost inventată  
Sau poate sunt copil, ce nu m-am născut încă, 
 De-ar fi să fiu şi să trăiesc încăodată  
Dar să nu fiu eu iarba, ce mielul o mănâncă! 
 Să nu fiu batjocura după ce-ai băut paharul 
 Nici drumul pe care ţii în braţe felinarul  
Eu vreau să fiu lumina soarelui răsare  
Sau şi mai bine, să fiu, ce n-am fost încă! 
 Aş vrea să fiu eu Timpul şi să aduc noroc 
 Să văd cum blonde plete se-mprăştie în vânt, 
 Să fiu doi ochi ca marea în trup arzând în foc 
 Şi tot ce-ţi mai doreşti să fiu aicea, pe pământ. 
 Mi-e dor să-ţi fiu aproape, nevoia să-ţi alin  
Şi orşice-ar fi, să nu te las să plângi, 
 Ce mult aş vrea să-ţi fiu alint, pe trupul fin 
 Sau capătul de drum, la care să ajungi!  
Si cum un rasarit de soare mai are şi apus 
 Aş vrea să-ţi fiu orice, chiar şi cel din urmă drum, 
 Sau de la dric, un cal să fiu, mi-ar fi de-ajuns, 
 Să te privesc mai mult, căci viaţa este fum. 
 De-ai şti cât se vor zbate şi, vor muri în mine anii  
Când... râsul tău zglobiu demult va fi plecat,  
Ce trebuinţă am acum de tot ce am, iar banii, 
 Pot ei înlocui, ce eu voi fi pierdut cu-adevărat?  
Voi fi străin, de voi rămâne aici, fără de tine 
 Aşa cum tu, fără de mine nicicum nu vei putea  
S-adaogi vieţii ani, şi-o să mă plângi pe mine 
 Iar când te va sfâşia durerea, mă vei vedea  
Căci eu, chiar şi de-acolo voi plânge dupa tine. 
 Dar cel mai bine-ar fi, să ne avem pe noi,  
Şi noaptea neagră-a morţii să-ntârzie mai bine,  
Să fugă de oriunde, să fuga de-amândoi.  
Nici nu mai ştiu ce sunt, dar ştiu, c-aş vrea să fiu, 
 Mereu cu tine-aici, chiar şi pe pământ pustiu!... 
 florentina crăciun fabyola martie 2012 

DINCOLO DE CUVANT

DINCOLO DE CUVANT-CONTINUARE

de Floarea Carbune 
[b]Dincolo de cuvânt 
Scriu cu gândul la tine, cititorule, dându-mi silinţa de a-ţi transmite trăirile mele. Îmi închipui că eşti mânat de dorinţa de a afla cum era lumea în anul de graţie 2012, lumea văzută de un scriitor. Poate că acum, în clipa când citeşti, voi fi trecut, de multă vreme, la cele veşnice, iar tu mă vei re-crea după scrisul meu. Poate că eşti contemporan cu mine, în acest caz, poţi vedea cum percep eu lumea în care trăim amândoi. Citindu-mă, vei ridica un colţ al perdelei ce acoperă trăirile mele interioare. Aşa vei putea descifra microuniversul în care creez şi trăiesc. 
De-a lungul vieţii, având o fire introvertită nu am putut comunica, celor apropiaţi, gândurile care mă frământau, lucru ce m-a determinat să-mi notez ceea ce simt şi trăiesc. În clasa a-X-a mi-am făcut primul jurnal. Avea coperţile negre, fiind asemănător cu cel al Annei Frank, eroina ce mă inspirase. Încă din copilărie, am constatat inadvertenţa dintre lumea mea şi lumea în care eram/sunt… nevoită să trăiesc. Ca să-mi fie mai uşor a vieţui, m-am apucat de citit şi de sport. Prin sport îmi consumam energia, iar prin citit îmi luminam mintea. De-a lungul vieţii, cei din preajma mea, au afirmat că sunt un om complicat, greu de înţeles. În realitate, am fost şi sunt un om simplu. Ca atare, pentru mine, lucrurile sunt ori albe, ori negre, niciodată gri. La fel şi sentimentele. Deşi am încercat să-i înţeleg pe oameni, n-am reuşit niciodată. Ştiu, „cunoaşte-te pe tine însuţi ca să-i cunoşti pe ceilalţi”, dar nu ţine, credeţi-mă. La mine n-a ţinut. Toată viaţa m-am comportat precum un „cavaler”. Am ridicat „mănuşa”, de fiecare dată când mi-a fost aruncată.Şi, n-am lovit, niciodată, în cel aflat la „podea”. Te întrebi dacă mi-a fost bine? O, nu, nu mi-a fost uşor. Oamenii îl suportă cu greu pe cel ce le spune, verde în faţă, adevărul. Nu am căutat iubirea cu orice preţ, şi nici prietenia. Când am iubit însă, am iubit cu patimă, ghidându-mă după:”totul sau nimic”. Ce mult m-a costat asta! Nici în prietenie nu am purtat măşti. Pentru mine, prietenul fiind omul în faţa căruia gândesc cu voce tare. Trăind departe de familie( am plecat de acasă de la vârsta de 11 ani), mi-am considerat prietenii drept fraţii mei de suflet. Şi m-am comportat ca atare. Pare un paradox? Viaţa e făcută din paradoxuri, viaţa bate filmul! Cea mai lungă prietenie o am cu poeta Georgeta Olteanu. Suntem prietene din clasa a-V-a, din ianuarie 1960, când eu m-am transferat de la şcoala din Purani de Videle, la şcoala din oraşul Negreşti, judeţul Vaslui. 
Ca elevă şi, mai apoi ca studentă, nu am fost tocilară, dimpotrivă. În timp ce mă pregăteam pentru bacalaureat făceam glume de genul: la limba rusă, învăţ câte trei cuvinte pe zi, două le uit, iar unul îl ţin minte, dar nici pe acela corect. Nu aveam decât 17 ani…şi toată viaţa în faţă. 
La facultate, în anul în care am luat examenul, subiectul la literatură a fost acesta:”Mit şi realitate în romanul istoric al lui M.Sadoveanu”. Am avut inspiraţie(citisem romanele istorice ale autorului) şi am scris mult şi bine. Am obţinut, la acel examen scris, media 7,50 ( la literatură şi gramatică, scris), fiind a treia pe listă. La oral intram câte patru. În dimineaţa, în care mi-a venit şi mie rândul, am fost prima care trebuia să tragă biletul. În timp ce profesorii examinatori îşi pregăteau hârtiile pentru notare, cu viteza fulgerului, am luat un bilet de pe masă, l-am citit şi…l-am pus la loc. Când profesorii au devenit atenţi, am extras al doilea bilet, pentru mine, dar primul pentru ei. Îmi reamintesc cele două subiecte: „Mărul de lângă drum” de M.Beniuc şi „Mihnea Vodă” de Negruzzi. Vădit tulburată, m-am descurcat binişor la poezie, dar când mi s-a cerut să spun mottou-rile, de la povestirile istorice „Doamna Chiajna” şi Mihnea Vodă”, am scăldat-o rău de tot. Aşa… am ratat admiterea la facultatea de Filologie-curs de zi, dar toamna, la f.f, am fost mai norocoasă. Ei, au trecut ca vântul toate…Iată-mă, la 64 de ani, cu şase copii şi trei nepoţi, cu o bogată experienţă de viaţă, şi cu aceeaşi fire neîmblânzită. 
Dragă cititorul, remarc faptul că am sărit prea repede peste timp. Sunt grăbită ca întotdeauna! S-o iau mai cătinel… 
Când m-am născut, într-o zi de duminică, o zi însorită de noiembrie-21 noiembrie 1948, semănam cu un trandafir întârziat; o floare cu parfum delicat, cu petale galbene, gingaşe, precum primele raze de soare, ce apar când se crapă de ziuă. Floarea(acesta e numele meu de botez) înflorise pe tulpina cea mai fragilă… cu frunzele de un verde crud şi atât de delicată, încât se pleca sub povara înfloririi. Eram întâiul ei boboc înflorit. Petalele mi-erau perlate de bruma ce căzuse peste noapte, formând mii de cristale de gheaţă în care se reflecta lumina răsfrântă în culorile curcubeului. Apărând, atât de târziu, aproape în pragul iernii, bucuram sufletele celor care mă priveau, aducând speranţa în inimile lor, dăruindu-le, cu genero- zitate, parfumul suav al florii mele, tandreţe şi gingăşie, considerând că acesta e rostul meu pe lume, altfel n-aş fi apărut când iarna ameninţa cu venirea ei. 
Provin dintr-o familie de ţărani filosofi, ador natura, anumiţi oameni, iubesc viaţa şi poezia ei. Cu fiecare zi care trece, încerc să-i pătrund sensul şi să-mi îndeplinesc misiunea cu care am venit pe Pământ. Încerc să mă cunosc şi să-i cunosc pe cei din jur.Ma refer la sinea superioară, Scânteia Divină din fiecare. Iubesc şi respect manifestarea lui Dumnezeu. Învăţ să comunic cu tot ceea ce mă înconjoară...chiar şi cu oamenii. De ce spun asta? Pentru că e atât de greu să comunici cu semenii tăi...După 22 de ani de la "eliberare", unii nu pot renunţa la măşti...Astfel am fost şi eu determinată a le purta cu durere şi stoicism, confensându-mă Tatălui Ceresc: 
Tată, 
În fiecare searăîmi scot măştile,precumcavalerii armura…Doamne,doar Tu vezi că suntascunsă de-atâţia ochi,frântă de-atâta zbor...O, Doamne,Tu vezică suntchip de omascuns după mii de măşti...Rătăcesc –nu mă regăsescîn viaţa ce-o trăiesc… 
Atrasă de magia cuvântului am avut şansa de a mă forma la şcoli bune. Mi-am început cariera ca profesor, apoi am continuat ca bibliotecar la Marină. 
Am început a scrie de timpuriu, fapt remarcat de profesorii mei de limba şi literatura română care m-au încurajat a scrie. Conştientă de harul primit de la Dumnezeu am păşit pe calea vieţii, cutreierând lumea şi viaţa(toţi suntem călători pe Pământ) adunând în lăcaşul inimii, foşnetul sărat şi briza răcoroasă a mării, verdele de smarald al pădurilor, trilul ciocârliei în zori, mirosul fânului cosit, ţârâitul greierilor în nopţile de vară cu lună plină, valsul fulgilor de nea, roua de pe flori, răcoarea ploii şi urma curcubeului pe cer. Am redat în versuri toate aceste frumuseţi spre bucuria oamenilor căci tot ceea ce am scris poartă îngemănate Lumina şi Iubirea. Ancestrala legătură între om şi natură, pentru mine, este o existenţă trăită prin furtunile şi armoniile Universului, cu incertitudinile şi certitudinile unui suflet în căutarea luminii interioare, izvorâtă din Universul creat cu Iubire, de Creator. 
Poezia, ca şi pictura şi muzica, este produsul imaginaţiei şi al ideilor simbolice şi ingenioase cât şi al trăirilor intense. Simbolismul le defineşte natura esenţială, realitatea de dincolo de aparenţe. Poezia place inimii ca şi muzica. Sunt persoane care se pronunţă cu uşurinţă, criticând o operă de artă, poezie sau pictură. E bine să nu uităm că:”De gustibus non disputandum”. Gustul este o stare naturală, un „ceva” ce ţine de suflet. El este independent de toată ştiinţa lumii. Bunul gust este instinctiv, fiind un produs „al dreptei judecăţi”, care este deasupra tuturor raţionamentelor. Exprimarea figurativă este un limbaj subtil, iar metafora îşi are adevărul ei, ca şi legendele... 
Poetul vede un lucru obişnuit dintr-o perspectivă nouă, el este un artizan preocupat crugul lumii şi de rostul lui în ea. Poezia este un dor.Uneori, dorul devine poezie. Alteori, poezia creează dorul.Persoana de care ţi-e dor devine poezie…Poezia este multidimensională. Uneori, poezia poate deveni Fata Morgana a sufletului lumii…Tot ceea ce am scris are câte un mesaj ce răzbate, clar, printre deşi este exprimat metaforic. Suntem călători pe acest pământ, unde avem în permanenţă lecţiide însuşit sau examene de trecut, praguri cum li se mai spune. Fără ele nu există evoluţie şi nici posibilitatea avansării umanităţii. A trăi este o artă! Trebuie răbdare, tenacitate şi iscusinţă în a te şlefui zi de zi. Tu eşti sculptorul, dar şi sculptura, Pygmalion şi Galateea în acelaşi timp. 
În călătoria noastră pe drumul vieţii şi la şcoala vieţii, în anumite etape ale evoluţiei noastre, avem tangenţă cu persoane cu care vom merge în aceeaşi direcţie pentru un timp oarecare. Vom merge câte o bucată de drum. Am întâlnit oameni care mi-au marcat viaţa , chiar destinul. Astfel, mi-a devenit clar că aceste întâlniri esenţiale nu au fost întâmplătoare. 
Am cumpănit mult dacă să le scriu numele aici. În cele din urmă, am decis că e mai bine să-i păstrez în sanctuarul secret al inimii mele unde sunt nemuritori. Motivul care mă determină a proceda astfel, este acela de a nu nu crea conflicte, invidii sau comentarii. În inima mea, toţi aceşti oameni sunt egali deşi, în „ierarhia” umană, unii se află pe trepte „înalte”, iar alţii…mai „jos”. Eu îi iubesc şi îi respect, deopotrivă. 
Pentru mine, scrisul este o terapie a sufletului. Ca urmare îmi place să mă pierd în anonimat. Nu agreez mulţimile zgomotoase şi nici lumina reflectoarelor. Încerc să păstrez distanţa între mine şi deşertăciunile acestei lumi. Laudele false îmi repugnă, iar onorurile nemeritate mă întristează. Privesc viaţa cu ochi de copil pentru a nu-mi altera sufletul. Iar când sunt rănită… îmi „ling” rănile în „bârlogul” meu, şi plâng cu lacrimi nevăzute. Natura are taine pe care nu i le-am desluşit încă. Şi, deşi am înaintat în vârstă, încă mă mai minunez la(cu) fiecare răsărit şi apus de soare. Când am ocazia, împărtăşesc aceste bucurii cu cei din jurul meu, îndeosebi oameni simpli şi copii. Lansările de carte le ţin pe meleagul natal unde gazdă bună ne este poeta Gheorghiţa Durlan, directoarea şcolii. Cea mai recentă acţiune a avut loc pe 17.06.2012. Evenimentul a fost onorat de participarea poetei şi pictoriţei Victoriţa Duţu, poetei Georgeta Olteanu, poetului George Pena, elevi, părinţi şi cadre didactice. 

Şcoala cu clasele I-VIII, Puranii de Sus, jud. Teleorman-2012 
Consătenilor mei şi copiilor acestora le-am dăruit mici comori din prinosul muncii mele. Pe când eram elevă în clasa a-V-a, părinţii mei nu aveau bani să-mi cumpere manuale şi caiete pentru şcoală. Eu n-am uitat asta! Cu fiecare carte dăruită, inima îmi tresaltă de bucurie; o carte, în casa unui om, înseamnă o luminiţă adusă în acea casă. 
Scrisul mi-a fost apreciat şi răsplătit cu câteva premii, printre care, cel mai drag mie: 
- Marele Premiu "Mircea Motrici" şi Premiul Revistei Ateneu-Bacău la Festivalul Naţional de Literatură "Eusebiu Camilar & Magda Isanos, Suceava-Udeşti-2010, Secţiunea:Reportaj Literar; 

Copacul-inimă 
Sunt copacul - inimăCe-şi trage seva din adâncuri.Primăvara,Culori de catifeaÎmi înfloresc pe ramuri.În adâncul fiinţei mele,Cântec de iubire răsună.Un cântec ce vieţuieşteÎn sămânţa roadelor mele.Dragostea lor, mătase diafană,Îmi învăluie tulpinaŞi zboară odată cu fluturiiŞi cu petalele florilor,Amestecându-se Cu albastrul Curcubeului.Din inima sacră a trunchiului meu,Cresc frunze şi floriCu faţa către Dumnezeu.O privire arunc în adâncuri,În templul sufletului meu,Unde un cântec de harpă s-aude,Cântat de mâini nevăzute,Un cântec închinat lui Dumnezeu.Parfum amărui şi verdeUrcă pe Coloana InfinituluiPână sus, spre Albastru.Mi se înfig rădăcinile în Ceruri,Prelungindu-se până la stele.Din ele cresc ramuriÎnmugurind spre soare.Sunt acum,Copacul - inimăCu rădăcinile în CerŞi ramurile în Pământ,Cuprins de vârtejul ameţitorAl vieţii…Sunt un arc între Cer şi Pământ,Precum Curcubeul esteUn arc prin care curge neîntrerupt Viaţa, iubirea, speranţa… 

Pentru că suntem în plină criză politică, mărturisesc că sunt apolitică, dar mă dor nedreptăţile făcute fiecărui om nevinovat. Mă dor încă…durerile bunicilor şi părinţilor mei. Cicatricele rănilor, de altădată, sângerează cu fiecare neputinţă şi îngenunchere a fiecărui semen al meu, fie el de oraşe sau sate. Încă mai sper, că armonia şi bunăstarea vor reveni pe aceste ţinuturi, iar oamenii îşi vor deschide inimile, vor deveni mai buni şi mai cooperanţi. Sper să fie reactualizată credinţa că:”unde-s doi puterea creşte”( în săvârşirea binelui, dersigur). 
Dacă îmi doresc ceva pentru acest popor? Îmi doresc separarea puterilor în stat şi respectarea instituţiilor statului; legi aplicate corect, spitale şi şcoli moderne, „Mens sana in corpore sano” funcţionează şi azi. 
　 Cât privesc satisfacţiile materiale ale poetului…nu, nu se poate trăi din scris, dar putem scrie şi oferi lumina scrisului în toate colţurile ţării, ceea ce este mai important decât banii câştigaţi. Şi acesta este un „câştig” ce va fi „rambursat” în timp. Poate peste 2-3 generaţii, am această certitudine. Nici Eminescu n-a avut satisfacţia muncii sale. Şi ca el, atâţia creatori din toate colţurile lumii. Bine, nu vom deveni toţi „luceferi”, dar măcar nişte „licurici” ar fi de dorit. Licuricii dau farmec nopţilor întunecate, aduc speranţa, predispun la bucurie şi visare…Da, satisfacţia este pur spirituală. 
　 Suntem un popor de oameni inteligenţi şi frumoşi, dar sărăcia, disperarea şi neputinţa au pervertit sufletele multora dintre noi. Un scriitor poate face minuni dacă îşi iubeşte poporul. Scrisul pătrunde în suflet şi poate modifica conştiinţe. Oamenii se pot metamorfoza în momentul „trezirii”. Le trebuie un „declic”, şi acesta poate fi un mesaj scris, poezie sau proză…Arta, în general, trezeşte naţiunile. 
　 Politicienii? Nu vreau să deranjez pe nimeni dar, sincer, nu cred în politicieni. În schimb, apreciez omul inteligent şi de înaltă ţinută morală, fie el şi politician. 
Mi-e dor de linişte în ţară, de ogoare mănoase, de oameni veseli şi harnici. Mi-e dor de Lumină! 
Mă despart de tine, cititorule, cu emoţie în suflet, dar şi cu o mare curiozitate: 
Mă întreb, cine eşti tu 
Cel care citeşti ceea ce am scris. 
Mi-eşti drag deşi nu te cunosc 
Şi, peste timp, îţi dăruiesc 
Un buchet de lăcrămioare… 
 

CU MULTUMIRI FLOREI CARBUNE. 

AI GRIJA CE GANDESTI

Daca ai grija de lucrurile care ii sunt dragi lui Dumnezeu si EL va avea grija de lucruruile care iti sunt dragi tie! H. Taylor 
 
Te opreşti vreodată să îţi asculţi propriile gânduri şi sentimente, pentru a-ţi observa comportamentul, pentru a-ţi analiza propria persoană şi viaţa în sine? Te întrebi vreodată de ce faci anumite lucruri? Te opreşti vreodată şi pur şi simplu priveşti lumea? Majoritatea dintre noi ducem o viaţă pe pilot automat, şi foarte rar, sau niciodată, ne oprim şi analizăm modul în care ne trăim viaţa şi de ce trăim aşa. 
 

Eşti unde eşti acum din cauza gândurilor pe care le-ai gândit, iar viaţa ta arată aşa din cauza gândurilor pe care le-ai avut în minte permanent. Dacă gândurile care îţi trec prin minte sunt pure, pozitive, înălţătoare, atunci vei crea convingeri pozitive şi înălţătoare despre propria persoană şi despre viaţă, iar acţiunile tale vor fi o reflexie a acestor gânduri şi convingeri. 
“Ai grijă la ce gândeşti, deoarece gândurile tale pot deveni cuvinte. Ai grijă la cuvinte, deoarece acestea pot deveni acţiuni. Ai grijă la acţiunile tale, deoarece acestea se pot transforma în obiceiuri. Ai grijă la obiceiurile tale, deoarece îţi pot forma caracterul. Ai grijă la caracterul tău, deoarece acesta poate deveni destinul tău”. Frank Outlaw 
 

Cu tine în jurul lumii 
De fiecare dată când mă uit la tine, simt că sunt acasă şi nu mai am nevoie de nimic. 
Tu ai grijă de tot ce am nevoie, chiar şi de vise şi mă pot odihni ştiind că îmi acorzi spaţiu şi oportunitatea să fac ce îmi doresc în viaţă. 
Şi de fiecare dacă când mă împotmolesc mă ridici, mă speli şi mă împingi mai în faţă. 
Nu înceta să te preocupi pentru mine, nici când nu o să mai fiu interesată de tine aşa cum am fost vreodată. 
Cred că prietenia nu ar trebui numărata în ani ci în toate realizările care vin fără să te aştepţi datorită ei. 
Fiecare gând mi-l îndrept spre meleagurile pe care le cutreieri. 
Tu eşti pregătit dintotdeauna să trăieşti şi îmi place că îmi dai mâna să mergem împreună înainte, deşi pe drumuri diferite. 
Eşti ascultător şi poate că respecţi prea mult ceea ce gândesc. 
Dar ai habar ce simt sau o ignori cu bună intenţie? 
Mi-ar fi plăcut să iţi păstrezi candoarea cu mine, nu o detaşare firească, inevitabilă, pe care ţi-am cerut-o să pot vedea lucrurile mai clar. 
De câte paşapoarte mai ai nevoie să te simţi şi tu acasă când te uiţi la mine?[ rusbianca] 



Fiecare dintre noi poate fi surprinsa intr-un anumit fel, placut, atat timp cat isi permite sa fie. Atat timp cat lasa o usa deschisa, ori macar crapata. Nu trebuie sa vizualizeze, nu trebuie sa scrie afirmatii pe foi de hartie, nu trebuie sa-si faca liste cu calitatile barbatului ideal daca nu simte s-o faca. Trebuie doar sa creada ca dorintele ei sunt posibile, ca dragostea exista, sa dea voie in viata ei unei portite de posibilitate. Atat. Si, mai ales, sa fie pregatita ca lucrurile sa se deruleze frumos si bine, dar poate altfel decat si-ar fi dorit sau ar fi crezut. Poate cu totul altfel.[citat-Diana Cosmin] 
 

Nu pot sa nu ma gandesc la o zicala veche. ,,Vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada? Povesteste-i putin despre planurile tale de viitor”… 
,,Dumnezeu știe cât mi-am dorit să am parte de dragoste. Dar, de câte ori a trebuit să aleg între bărbatul pe care îl iubeam și rochiile mele… am ales întotdeauna rochiile”.(COCO CHANEL) 

 

O ZI MINUNATA CU GANDURI BUNE SU NU UITA,AI GRIJA CE GANDESTI!!!  

CUVANTUL

 
...este cea mai puternica forta din unuvers de care dispune omul,care il poate inakta sau distruge fara a lasa urme. 
Cavintul este putere prin care noi creem sau distrugem. 
Cuvantul este darul care vine direct de la Dumnezeu 
In evanghelia dupa Ioan din biblie se spune referitor la crearea universului:La inceput a fost cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu su Dumnezeu era cuvantul.Deci numai prin cuvant,Dumnezeu a creat toate cele vazute si nevazute. 
Daca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui,inseamna ca omul a capatat puterea de a crea ca si Dumnezeu.Ca fii ai Lui,noi avem acces la tot ce are Tatal,posedam totul si suntem liberi ca si tatal sa ne servim de tot ce El se serveste.Pentru a atinge acest ideal e nevoie de credinta fara margini. 
Noi avem puterea de a crea si aceasta putere esteasa de mare invat tot ceea ce credem se poate transformapentru noi in realitate 
Noi ne creem pe noi insine si devenim ceea ce credem ca suntem 
De ve-ti crede,toate sunt cu putinta celui care crede[/b][Marcu 9.23] 
[b]In permanenta noi creem lucrul in care credem cu adevarat.Noi putem sa fim,sa facem si sa avem tot ceea ce ne imaginam.Atunci cand stim ce vrem,universul ne ofera spontan ceea ce avem nevoie pentru realizarea acestui tel. 
Ceea ce numim noi forta universala e o putere divina pe ca Tatal o da copiilorsai pentru a o folosi. 
Noi suntem imaginea lui Dumnezeu,in formafizica si dispunem de o intreaga putere creatoare. 
Creatia,are la baza cuvantul,iar cuvantuleste expresia gandului 
[b]Dumnezeu a creat universul folosind forta creatoare a gandului si ia dat omului sansa de a o folosi in sens creativ 
Din pacate omul nu a inteles acest adevar si a cazut in neputinta completaDaca forta gandului este creativa,atunci cu certitudine ea este cea cu ajutorul careia omul poate definitiv vindeca orice boala 
Cu forta gandului omul poate sa creeze celule sanatoase in corp sau sa le distruga pe cele afectate.Gandul este cel care atrage raul sau binele in existenta noastra. 
Putem trage concluzia ca gandul[cuvantul] este cel care a creat si creaza materia. 
Cuvantul este puterea pe care o avem de a ne exprima si de a comunica,de a gandi si de a crea evenimentele din viata noastra. 
Cuvantul e cea mai puternica unealta pe care o are omul. 
Cuvantul reprezinta manifestarea fiintei noastre spirituale,scanteia divina din interiorul nostru.
Cuvantul nostru poate crea cel mai frumos vis si realitate,da poate si sa distruga tot ce exista in jurul nostru. 
De aceea folosirea gresita a cuvantului creeaza iadulpe pamant. 
Orice putere creatoare folosita rau,nepotrivit,poate deveni distructiva.Cuvantul nostru magie pura,iar folosirea lui gresita poate deveni magie neagra. 
Cuvantul vorbit sau scris este ata de puternic incat un simplu cuvant poate schimba o viata sau poate distruge vietile p milioane de oameni. 

Când omul nu acceptă emoţia otrăvită aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o şi-l afectează direct.Gândul şi cuvântul pun în mişcare vibraţiile ce se propagă în cercuri din ce în ce mai mari, până ceîmbrăţişează întregul univers, după care ele se întorc la noi tot atât de sigur ca atunci când le-am emis.Gândul e o energie pură, care nu moare niciodată. Să ne ferim mintea de gândurile rele despre ceilalţi şi să asumăm întreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gândurilor şi cuvintelor noastre.În cuvinte se află puterea şi energia create de gândire. În ziua în care omul va înţelege că are puterea de a-şi schimba viaţa prin cuvintele create de gândire, atinge maturitatea. Gândurile şi cuvintele sunt niştetransmisii energetice care în funcţie de încărcătura lor, adică de frecvenţa lor joasă sau înaltă, ne pot facerău sau bine.La fel se întâmplă şi în cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului în care dormim să nuţinem cărţi care relatează despre nefericiri, violenţe, crime etc. Aceste bombardamente informaţionaleconţinute în cărţi sunt preluate în starea de veghe sau de somn, afectând într-o măsură foarte mareorganismul uman. După o vreme ne simţim rău, obosiţi, avem coşmaruri, stări deprimante, comportamente bizare şi violente. 
Cuvintele pot vindeca 
Iubirea e cuvântul care se apropie foarte mult de cuvântul Dumnezeu ca influenţă vibratorie şi se cunoascmii de vindecări, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boală cunoscută cedează locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem. Noi putem influenţa în mod subtil pe cei aflaţi în preajma noastră, prinenergia pozitivă sau negativă pe care o emitem. Gândurile şi sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Dacă urâm pe cineva din adâncul inimii şi trimetemspre el gânduri negative putem contribui la distrugerea lui.În vindecarea de la distanţă grupurile de tămăduitori se roagă pentru cei aflaţi departe de ei. Ei trimitgânduri pozitive spre cel bolnav şi prin acestea se produce vindecarea. Orice cuvânt are o frecvenţăvibratorie. De aceea, e benefic ca omul să utilizeze numai cuvinte de înaltă vibraţie. Fiecare cuvânt atrageo energie asupra celui care îl exprimă şi energia e în raport cu vibraţia cuvântului. Să evităm permanentaemiterea de gânduri de vibraţie joasă ca: gânduri de ură, invidie şi de răzbunare. Cuvintele sunt cărţilenoastre de vizită în plan subtil. Cu cât cuvintele sunt mai alese şi mai înalt vibraţionale, cu atât cel care leutilizează e un spirit evoluat, o fiinţă de înaltă vibraţie spirituală.Gandul este permisul nostru de intrare in rezonanta vibratorie cu cei din univers,deci si cu cei dinimparatia cerului. 
Daca ramaneti intru mine si cuvintele mele raman in voi,cereti ceea ce voiti si vi se va da voua[Ioan,15,7] 
Cuvintele de vibratie joasa 
Cu cât vibraţia cuvintelor e mai joasă cu atât fiinţa care se manifestă astfel dovedeşte că e un spirit involuat, un om de vibraţie joasă. O vibraţie joasă înseamnă o funcţionare la nivel coborît a celui care oare. Vibraţia joasă se recunoaşte după starea pe care ţi-o dă: de tensiune, de teamă, de boală, denemulţumire, de nefericire. Omul devine astfel o victimă sigură a energiilor de vibraţie joasă pe care leemite.Majoritatea oamenilor nu fac decât să critice şi să blesteme pe cei care îi guvernează. Sub influenţa acestor gânduri negative şi rău făcătoare guvernanţii sunt împinşi să ia decizii greşite pentru ţară şi greşelile lor cad asupra întregului popor. Iată deci ce forţă distructivă se poate realiza atunci când oamenii gândescnegativ, în mod colectiv, la o anumită persoană. Să binecuvântăm pe marii iniţiaţi şi călugări care emit în permenenţă vibraţii mentale foarte pozitive prin care salvează omenirea de la autodistrugere. Toatecuvintele pe care le rostim sau gândim creează realitatea noastră, se materializează . Gândurile sunt ca nişte fiinţe vii, căci ele poartă în univers informaţia furnizată de noi înşine. Ele reprezintă cea mai vie şisubtilă forţă a omului.Orice frază e formată din cuvinte, constituind o grupare informaţional- energetică , asemenea unuiorganism viu care traduce în fapt informaţia persoanei căreia i-a fost adresată fraza. Ea nu primeştemesajul aşa cum îl concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifică în felul său propriu.Cuvântul rostit are o mare putere întrucât îi dăm energie din corpul nostru ca să-l facem să lucreze. De aceea, trebuie ca mai întâi să alegem cuvintele şi apoi să le dăm putere. Gândul poate fi forţa dinamizatoare din spatele cuvântului rostit şi astfel îi dăm putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine înseamnă a le spori energiile şi astfel influenţa lor negativă asupra ta va creşte.Dacă cuvântul e rostit într-o doară sau fără forţa gândului, el nu ajunge să se împlinească, dar tot poate produce rau daca este negativ. Orice cuvânt negativ adresat unui om reprezintă un atac energetic asupralui, cu efect de bumerang, amplificat şi asupra noastră. Efectul gândurilor şi cuvintelor noastre bune saurele revin la noi cu siguranţa cu care le-am emis in mod amplificat. Când eşti lovit cu vorba doare maimult decât dacă eşti lovit cu mâna sau cu piciorul. Cuvintele sunt energii cu modulaţii aproape infinite,care produc efecte devastatoare în timp asupra corpului subtil al fiinţelor umane. Astfel, ne atacăm, nefacem rau şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.Mulţi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei îşi blesteamă părinţii, copii, vecinii, prietenii, de a apela la vrajitorie sau magie neagra…. Este un obicei foarte rău, fiindcă vorbele creeazăcondiţii ca nenorocirile să apară. Un cuvânt este o rachetă ce parcurge spaţiul şi care în trecerea eideclansează forţe, agită entităţi şi provoacă efecte ireparabile. De aceea s-a spus: 
înainte de apusul soarelui împacă-te cu fratele tău. 
Acest lucru înseamnă că trebuie rapid să reparăm răul făcut celorlalţi.Când ne gândim la cineva se creează un canal energetic între noi şi omul la care ne gândim. Energia cuvintelor răutăcioase – cu încărcătură negativă – aruncate asupra unei persoane, precum şi intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, în timp, asupra corpurilor subtile şi ale aurei acelui om şi lucrează aşa cum au fost adresate. De fapt, orice cuvânt sau gând bun sau rău poartă în el informaţii ce ducla energiile pe care le formează. Astfel: acolo unde se duce atenţia se duce şi energia. Important e ca energia şi informaţiile trimise să fie pozitive. 
Posibile solutii 
Pentru ca începând din acest moment să nu mai facem rău nici unei fiinţe din univers, nici măcar cugândul, trebuie să avem în vedere următoarele: 

-Nu emiteţi niciodată pretenţii faţă de nimeni şi nimic, nu faceţi nici un reproş nimănui 
. Nureproşaţi nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitaţi că orice reproş al taureprezintă un program de distrugere a aceluia spre care il adresaţi. Efectul va fi mai mare dacă persoana respectivă este într-o stare de vulnerabilitate energetică. La om şi sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti în urma omului, totul se va împlini. De aceea, dacă aţi rostit în urmacuiva un blestem, veţi continua în subconştient să rostiţi acest blestem oricărei persoane care v-aîntors spatele, inclusiv propriilor vostri copii. De aceea, la toţi cei care pleacă de la noi sau cu carene intalnim să le transmitem numai lumină, iubire şi armonie. Dacă nu facem acest lucru, prinsubconştient vom transmite dezaprobare, supărare sau iritare. 
• 
Vorbirea de rău a unui om otrăveşte mintea celui care vorbeşte 
,după care produce perturbăriîn câmpul lui energetic şi intră în suferinţă. Când omul se gândeşte la cineva nu prea frumos, areloc conectarea de energii negative comune şi chiar fără a-i dori răul poţi să il produci. 
• 
Una din legile universului e aceea de a nu face rău unei persoane nici măcar cu gândul. 
Când cineva gândeşte că se poate întâmpla ceva rău lui insusi sau altcuiva, el atrage toate nenorocirile asupra destinatarului şi cu cât acestea sunt reprezentate în mod real, cu atât mai mare e răul pe care îl provoacă. Nu răspundeţi răului cu rău sau ocarei cu ocară, ci dimpotrivă binecuvântaţi. Când binecuvântăm dăm şi primim în acelaşi timp. Oferind pace şi iubire, acestea se întorc la noi însutit. Nu se răspunde la ură şi la răutate cu răutate, ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vinegreu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug în mod inconştient, deoarece se hrănesc în permanenţă cu fructele putrede ale gândirii negative.3 
-Nu raspundeti raului cu rau sau ocarici dimpotriva,binecuvantati caci spre aceasta ati fost chemati,sa mosteniti binecuvantarea 

Numai iubirea recompensează . Uraface mai multe ravagii semenilor noştri decât pe câmpul de luptă. Oamenii se ucid între ei mai degrabă cu vorba decât cu fapta. Antidotul urii este iubirea şi iertarea. Frica, îndoiala, orice gând negativ sunt nocive, toxice şi autodistructive. 
• 
Când te simţi vinovat în gânduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important şă-ţi ceri iertare 
in fapt sau macar in gand respectivului. Fă-o pentru tine. Să nu te preocupe reacţia celuilalt. 
• 
Oricând aveţi gânduri “negre” despre o persoană, aduceţi-vă aminte să comutaţi butonul şisă vă rugaţi pentru sănătatea ei si sa-i trimiteti ganduri de lumina si iubire. 
Un om nervos,care are tensiunea ridicată, explodează în torente de cuvinte, în lamentări, într-o agresivitatenecontrolată care îi va afecta pe cei apropiaţi sau mai indepartati care vor prelua inconştientenergiile negative pe care acestale emană. Aşa se explică bolile copiilor care sunt extrem desensibili la certurile părinţilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric. Deasemenea, toate obiectele din jur se impregnează cu energiile negative emise, devenind aducătoarede probleme pentru toti ce stau mediul respectiv, inclusiv pentru cel/cei care le-au provocat. Atuncicând ne pierdem controlul, noi spunem şi facem lucruri pe care nu am fi dorit să le spunem şi sa lefacem. De aceea e atât de important să devenim impecabili în gândire, în vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.De regulă, noi eliberăm otrava noastră emoţională asupra persoanei despre care credem că esteresponsabilă de nedreptatea comisă asupra noastră. De fapt, noi suntem dispuşi să ne descăcămotrava asupra oricărei alte personae, vinovate sau nu, numai să scăpăm de ea. De multe ori otrimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiţi de apărare şi astfel se nasc relaţii abuzive verbale sifaptice. Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzează de cei slabi, căci simt nevoia să scapede această otravă emoţională negativă, aruncand-o asupra acestora. 

-Dacă tu consideri ceva ca fiind rău acesta devine rău în mod automat. 
De aceea se spune: 
devii ceea ce gândeşti 
- Tot ce gândim se materializează în existenţa noastră. Omului i se întâmplătot ce gândeşte. Dacă acceptă în gând şi în mental boala şi bătrâneţea, de acestea va avea partemult mai repede decat ar fi firesc. Gândul rău îl înfăptuim: întâi în noi, pe plan mental, prinsimplul fapt că îl acceptăm şi ne hrănim cu el şi apoi în afară spre victima spre care a fostdirecţionat. 

-Sămânţa tuturor faptelor tale se găseşte în gândurile şi vorbele tale. 
Dacă gândeşti şi spui “nu pot să-l sufăr pe cutare”, de fapt îl ataci la nivel energetic subtil şi ceea ce sunt ganduri si vorberepede ajung faptă. De aceea nu e bine să spunem lucruri agresive sau vorbe care rănesc pe alţii.Calomniind o persoană în faţa altora sau uneltind împotriva ei o ataci la nivel energetic subtil. 

-Toate bolile fizice sunt expresia unor gânduri eronate şi dispar odată cu corecţia de rigoare. 

-După cum crezi aşa va fi. 
Convingerile omului influenţează şi creează realitatea. Să crezi pedeplin în tot ce vrei să realizezi. Să simţi că deja ai primit sau vei primi curând. Aceasta atragefoarte repede spre tine rezultatul dorit. 

Să nu emiţi niciodată opinii de genul: 
sunt gras, slab, urât îmbrăcat, sărac etc, căci trimiţi cătretine sau catre alţii energii şi informaţii negative ce au ca rezultat ca ei vor gândi la fel despre eiînsăşi ori despre altii şi ceea ce vor gândi nu va întârzia să se materializeze. Sub nici un motiv sănu spui cuiva: eşti leneş, eşti prost, eşti nemernic, nu eşti bun de nimic etc., fiindcă toate acesteacreează sau amplifica în el cusurul ce i se reproşează. Cele mai periculoase sunt vorbele rele laadresa părinţilor, rudelor, a dori răul oamenilor apropiaţi. 

SINCERITATEA ESTE CHEIA. 
Să cauţi să exprimi mereu, prin cuvînt, numai ceea ce simţi şicrezi din tot sufletul că este adevărat. Să alegi să faci numai ceea ce este în deplin acord cu idealultău. Să fii tu însuţi în tot ce gîndeşti, afirmi şi întreprinzi. Iar ca să ajungi la asta, trebuie să cauţi permanent să te cunoşti pe tine insati/însuţi, să-ţi clarifici idealul, să renunţi la ideile inutile şi dăunătoare, cu alte cuvinte să devii mereu mai înţelept. Este cea mai mare realizare a vieţii unuiom, pe care o poate comunica apoi şi celor din jur, chiar fără cuvinte, numai prin ceea ce este. 
Ori de cate ori auzi o cearta sau pe cineva barfind ,departeaza-te de acel om[/b] 
NOI IN PERMANENTA TREBUIE SA SUPORTAM TOT CE AM CAUZAT ALTORA. 
PENTRU A AVEA UN SOMN CAT MAI LINISTIT,SEARA INAINTE DE A PUNE CAPUL PE PERNA,SA-I IERTAM PE TOTI SEMENII CARE AU GRESIT FATA DE NOI CU GANDUL SI CUVANTUL SAU FAPTA SI,IN ACELASI TIMP,SA NE CEREM IERTARE DE LA TOTI SEMENII NOSTRI FATA DE CARE AM GRESIT IN ZIUA RESPECTIVA. 

SA APLICAM INDRUMAREA CA: SOARELE SA NU APUNA PESTE MANIA VOASTRA[EFESIENI ]4,26[TEXT POSTAT PRIN BUNAVOINTA DR.VASILE CAREIA II MULTUMESC] 

A XI PORUNCA

A XI-a poruncă

Ascultă, priveşte şi taci!…

Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,

Priveşte, să-nveţi să clădeşti,

Şi taci, să-nţelegi ce să faci…

Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte

Şi glasul Sirenei te fură,

Tu pune-ţi un lacăt la gură

Şi-imploră doar sfintele moaşte

Când simţi că păcatul te paşte!

Când simţi că duşmanul te-nvinge,

Smulgându-ţi din suflet credinţa,

Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa

Şi candela minţii nu-ţi stinge

Când simţi că duşmanul te-nvinge !

Când braţele-ncep să te doară,

De teamă să nu-mbătrâneşti,

Rămâi tot cel care tu eşti

Aceeaşi piatră de moară

Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,

Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,

Ascultă, priveşte şi taci!…

Din braţe fă-ţi aripi de fier

Şi zboară cu ele spre cer!…


Autor text: Ion Minulescu

Muzica: Richard Clayderman – Jardin Secret

Poezie aleasă pentru dvs. de: Editura For You

Montaj: Răzvan